Salvaţi Copiii i-a cerut premierului australian Scott Morrison şi liderului opoziţiei Bill Shorten – dacă vor câştiga alegerile – să aducă acasă copiii luptătorilor ISIS australieni din Siria, scrie The Guardian, potrivit News.ro .
Într-o scrisoare, publicată sâmbătă, organizaţia a cerut ca cele două mari partide să se angajeze „să oprească războiul asupra copiilor” şi să îi repatrieze pe cei care au fost aduşi în Siria sau au fost născuţi acolo de părinţi australieni care au luptat pentru ISIS.
Citește și : Luptele se intensifică în sudul capitalei libiene Tripoli. Au intrat în scenă aviația și armamentul greu
„Toţi copiii care au locuit sub controlul ISIS au fost martorii unor evenimente teribile – violenţe, bombardamente”, se arată în scrisoare.
„Mulţi şi-au pierdut persoane dragi. Şi acum rămân în tabere periculoase în nord-estul Siriei, fiind bolnavi şi malnutriţi şi nu există destulă mâncare”, este precizat în scrisoare.
„Nimeni nu apără acţiunile părinţilor, cei care trebuie judecaţi. Însă trebuie să apărăm drepturile fiecărui copil. Australia are puterea de a repatria acei copii şi să le susţină recuperarea şi integrarea în societatea noastră”, susţine Salvaţi Copiii.
Paul Ronalds, directorul executiv al organizaţiei, a declarat că australienii trebuie să ştie poziţiile lui Morrison şi Shorten şi dacă se vor „ţine de cuvânt dacă vor fi aleşi pe 18 mai”.
„Schimbarea în atitudine a celor doi lideri ai partidelor mari este încurajatoare, însă doar cuvintele nu vor aduce aceşti copii acasă”, a declarat Ronalds.
Este estimat că până la 70 de copii australieni se află printre cele câteva zeci de mii care se află în prezent în taberele din Siria.
Morrison a declarat că nu va „pune în pericol vieţile australienilor pentru a extrage persoane din aceste zone de conflict” însă a precizat că guvernul va „coopera” cu eforturile de a scoate copiii de acolo dacă familiile lor vor ajunge la ambasadele australiene, o sugestie criticată de organizaţiile pentru drepturile omului.
Sâmbătă, Shorten a declarat că răspunsul său nu este unul negativ. „Nu este vina copiilor ce au făcut părinţii lor. Cred că trebuie să găsim cea mai bună cale pentru bunăstarea copiilor. Astfel, nu este un nu. Nu ştiu toate circumstanţele, nu ştiu dacă au familie aici care să aibă grijă de ei dar nu dau vina pe copii pentru stupiditatea părinţilor”.
