Astronomii observă o gaură neagră care afectează țesătura spațiu-timp, confirmând predicțiile lui Einstein și oferind noi indicii despre rotație și gravitație extremă.
Astronomii au surprins un fenomen rar în care o gaură neagră supermasivă modifică structura spațiu-timp însuși, confirmând o predicție veche de un secol din teoria relativității generale a lui Albert Einstein, scrie Space, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Descoperirea, publicată recent în revista Science Advances, se concentrează asupra unei stele sfâșiate de o gaură neagră supermasivă cu rotație rapidă, generând un eveniment de tip „tidal disruption event” (TDE), cunoscut sub denumirea AT2020afhd.
Oamenii de știință au observat oscilații în orbita stelei, cauzate de un fenomen numit precesie Lense–Thirring, prin care o gaură neagră aflată în rotație antrenează spațiul-timp din jurul său.
Efectul a fost prezis pentru prima dată în 1918 de fizicienii Josef Lense și Hans Thirring, dar până acum a fost extrem de dificil de observat direct.
Cercetătorii au analizat date în raze X furnizate de observatorul spațial Neil Gehrels Swift al NASA și semnale radio colectate de rețeaua Karl G. Jansky Very Large Array.
Aceștia au detectat fluctuații sincronizate în emisiile X și radio, care se repetă la fiecare 20 de zile terestre, indicând faptul că atât discul de acreție (fenomen prin care un corp ceresc captează materie din spațiul cosmic), cât și jetul asociat se mișcă oscilatoriu în același ritm.
Această mișcare coordonată a oferit dovezi solide că variațiile observate sunt cauzate de efectul de „frame-dragging” (efectul de „tragere” a spațiului-timp), nu de schimbări în energia emisă.
În timpul acestor evenimente, materialul stelar formează un disc de acreție în jurul găurii negre, iar o parte din materie este expulzată sub formă de jeturi extrem de puternice, apropiate de viteza luminii.
Deoarece aceste structuri se află foarte aproape de gaura neagră, mișcarea lor este puternic influențată de efecte relativiste prevăzute de teoria lui Einstein, observabile doar în astfel de condiții extreme, precum deformarea spațiului-timp.
Oamenii de știință afirmă că această observație oferă o metodă nouă de a măsura rotația găurilor negre și de a înțelege mai bine modul în care aceste obiecte cosmice se hrănesc și generează jeturi.
