Lumea are nevoie de o gândire mai clară despre modul în care țările sărace se pot adapta la o eră cu emisii scăzute de carbon
Când tânăra activistă pentru climă din Uganda, Vanessa Nakate, a mers anul trecut la Davos, s-a trezit scoasă dintr-o fotografie de știri a altor patru militanți climatici, inclusiv Greta Thunberg. „Nu m-au scos doar pe mine din poză”, a scris ea despre decuparea nedorită. „Au tăiat din fotografie un întreg continent”, transmite Financial Times.
Cele 54 de țări din Africa nu au contribuit aproape cu nimic la schimbările climatice. Astăzi, acestea reprezintă aproximativ 2-3% din emisiile globale de carbon și 1% din emisiile cumulate. Nu există o mare urgență pentru a reduce producția de carbon din Africa. Chiar dacă mâine ar scădea la zero, lumea cu greu ar observa.
Cu toate acestea, deoarece majoritatea națiunilor africane nu au influența financiară pentru a face față impactului schimbărilor climatice, africanii vor fi printre cei mai afectați oameni din lume. Așa cum Covid-19 a lovit continentul negru venind ca o pandemie care a început în altă parte, tot așa țările africane sunt printre cele mai amenințate de schimbările de modele meteorologice pentru care nu au nicio vină în declanșarea lor.
Cinci dintre țările cele mai afectate de evenimentele meteorologice extreme din 2019 au fost africane, conform Indicelui Global al Riscului Climatic produs de Germanwatch, o organizație din Bonn, Germania. Dovezile pe termen lung indică, de asemenea, schimbarea dramatică a condițiilor meteorologice. Fermierii de-a lungul şi de-a latul continentului raportează fluctuații sezoniere descumpănitoare. Schimbările de precipitații sunt deosebit de grave în Africa subsahariană, unde 95% dintre fermieri nu au sisteme de irigații.
În Africa de Vest, marșul spre sud al Saharei împinge nomazi și păstori într-un conflict cu fermierii din regiunile din Mali și Burkina Faso până în Nigeria. În Africa de Est, defrișările au modificat radical peisajul, iar țările, inclusiv Etiopia, Somalia și Kenya, sunt predispuse la mai multe secete și inundații.
Grupul interguvernamental ONU privind schimbările climatice identifică riscurile potențiale, inclusiv productivitatea redusă a culturilor, efectele negative asupra cirezilor de animale, creșterea bolilor transmise de vectori și de apă și a migrației. „Țările sărace au o rezistență economică mult mai mică pentru a face față furtunilor, secetelor, incendiilor sălbatice și factorilor dăunători”, spune Guy Turner, fondatorul Trove Research, o firmă de consultanță.
Deși problema nu constă în crearea lor, guvernele africane vor trebui să construiască rezistența. Asta va însemna, printre multe altele, încurajarea a ceea ce este cunoscută sub numele de „agricultură inteligentă din punct de vedere climatic” printr-o mai bună gestionare a terenurilor de cultură, a animalelor, a pădurilor și a pescuitului. Pe măsură ce continentul se urbanizează și pe măsură ce populația se extinde, creșterea productivității agricole va fi existențială. Președintele Nigerului, Mohamed Bazoum, a declarat recent pentru Financial Times că reducerea ratei ridicate a natalității, în principal prin asigurarea faptului că fetele fac mai multă şcoală, a fost, de asemenea, vitală.
Dacă Africa se va adapta, lumea va trebui să contribuie la plata acesteia. Previziunile nu sunt bune. Chiar și atunci când era în interesul țărilor bogate să se asigure că africanii au fost vaccinați împotriva Covid-19, au eșuat. Ce speranță va exista atunci când vor transfera suficiente fonduri către țările care plătesc acum prețul?
Tanguy Gahouma-Bekale, președintele grupului african de negociatori la conferința COP26 din noiembrie privind schimbările climatice de la Glasgow, spune că țările bogate promit de mult timp un fond anual de 100 de miliarde de dolari pentru a ajuta țările sărace să se adapteze. „Dar nu vedem banii”, spune el, adăugând că agenda COP26 trebuie să abordeze urgent problema adaptării și cum să plătească pentru aceasta.
Piesa finală a puzzle-ului este ceea ce se așteaptă de la țările africane în ceea ce privește moderarea emisiilor viitoare de carbon. Multe guverne africane denunţă ipocrizia. Țările occidentale nu s-au îmbogățit exact trecând printr-o fază industrială murdară înainte de a face curățenie mai târziu, pe măsură ce s-au îmbogățit?
Vicepreședintele Nigeriei, Yemi Osinbajo, numește termenul energetic „tranziție” – ceea ce înseamnă majoritatea decarbonizarea urgentă și profundă – „un termen curios” atunci când este aplicat universal. În Nigeria, aproximativ jumătate din populație nu are acces la electricitate. “În ciuda nevoii urgente de energie în țări precum Nigeria, vedem deja națiuni mai bogate care emit interdicții generale împotriva investițiilor publice în combustibili fosili, inclusiv gaze naturale”, se plânge el.
Pot exista căi alternative de dezvoltare care să implice săritura peste faza murdară a revoluției industriale. Nigeria a fost printre primele țări care au mers direct la telefonia mobilă fără a trece prin etapa de linie fixă. Poate că același lucru se poate face cu panourile solare și eoliene, dar nu este dovedit.
Aceasta este o întrebare urgentă despre care pare să existe puțină gândire coerentă. Cu toate acestea, un lucru este clar. Dacă se așteaptă ca țările africane să rămână sărace pentru binele planetei, atunci pe bună dreptate ele vor spune un NU hotărât.
