Ajunul de Crăciun ocupă un loc special în cultura românească, fiind încărcat de semnificații spirituale, obiceiuri vechi și credințe transmise din generație în generație.
Ajunul Crăciunului marchează așteptarea Nașterii Domnului și este însoțită de tradiții populare, ritualuri de protecție și superstiții menite să aducă belșug, sănătate și liniște în familie. De la colindat și post, până la gesturi simbolice păstrate mai ales la sat, Ajunul reflectă legătura profundă dintre credință și viața de zi cu zi a românilor, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Ajunul Crăciunului începe în mod tradițional la apusul soarelui, în ziua de dinaintea Crăciunului. De obicei, este o zi dedicată pregătirii mâncărurilor, vizionării filmelor de Crăciun și relaxării cu câteva băuturi înainte de marea sărbătoare.
Curiozități despre Ajunul Crăciunului
Oamenii de știință au calculat că, pentru ca Moș Crăciun să livreze toate cadourile copiilor din întreaga lume într-o singură noapte, ar trebui să viziteze aproximativ 822 de case pe secundă și să călătorească cu o viteză de 650 de mile pe secundă, conform watsons-property.co.uk.
În mod tradițional, în unele țări copiii lasă pentru Moș Crăciun plăcinte cu carne și coniac sau lapte, iar pentru reni un morcov. În alte zone Moșul este așteptat cu lapte și biscuiți.
În majoritatea regiunilor din Austria, Germania, Polonia și Elveția, cadourile sunt oferite și desfăcute în seara de Ajun, nu în ziua de Crăciun.
În Franța, copiii își așază pantofii lângă șemineu în Ajunul Crăciunului, crezând că Moș Crăciun (le Père Noël) îi va umple cu jucării și dulciuri.
Creștinii participă în mod tradițional la slujba de la miezul nopții, oficiată în Ajunul Crăciunului. Această ceremonie, ținută în biserici din întreaga lume, celebrează Nașterea lui Iisus Hristos, despre care se crede că a avut loc noaptea.
Ajunul Crăciunului este zi liberă legală în țări precum Cehia și Estonia.
Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae a lăsat monede de aur în ciorapii a trei surori sărace. Într-o noapte, fetele și-au pus ciorapii la uscat lângă șemineu, iar Sfântul Nicolae a aruncat pe horn trei pungi cu galbeni, care au căzut direct în ciorapi. Ca gest de bunăvoință, această tradiție a fost păstrată, iar copiii din întreaga lume agăță ciorapii în Ajunul Crăciunului.
În timpul Primului Război Mondial, a avut loc un armistițiu neoficial între trupele britanice și germane. Acesta a început în Ajunul Crăciunului din 1914, când soldații au împodobit tranșeele, au cântat colinde și au făcut schimb de cadouri. Armistițiul a permis și recuperarea soldaților căzuți, pentru a fi îngropați.
În Regatul Unit, există o veche credință populară potrivit căreia „pâinea coaptă în Ajunul Crăciunului nu mucegăiește niciodată”.
În Norvegia, oamenii ascund măturile. O legendă spune că vrăjitoarele și spiritele rele apar în Ajunul Crăciunului pentru a fura măturile și a zbura cu ele, făcând tot felul de năzbâtii.
Tradiții și obiceiuri respectate în Ajunul de Crăciun
Ajunul Crăciunului, sărbătorit pe 24 decembrie, este marcat în tradiția românească de pregătiri intense și obiceiuri cu puternică încărcătură simbolică.
Pregătirea bucatelor pentru masa de Crăciun
Unul dintre cele mai importante ritualuri ale zilei este prepararea bucatelor și deserturilor pentru masa de Crăciun. Încă de la primele ore ale dimineții, gospodinele pregătesc rețete tradiționale, iar covrigii și colacii sunt copți special pentru a fi dăruiți colindătorilor care vestesc Nașterea Domnului.
Potrivit obiceiului, covrigii sunt oferiți copiilor care colindă, iar colacii mari sunt păstrați pentru flăcăi sau pentru colindătorii din familie. De asemenea, sunt pregătite turtele, cunoscute în popor drept „scutecele Domnului”, stropite cu apă și presărate cu zahăr pisat, nuci sau semințe de cânepă. Acestea sunt așezate pe masa de sub o icoană, alături de o sticlă de vin roșu și farfurii cu fructe, precum prunele uscate și colacii. În colțurile mesei se pune fuior de cânepă, simbol al bărbii lui Moș Crăciun.
Cina de Ajun
Un rol esențial în Ajunul Crăciunului îl are postul, respectat cu strictețe în multe zone ale țării. Masa de Ajun este diferită de la o regiune la alta, însă toate bucatele sunt de post. Tradiția spune că nimeni nu are voie să guste din mâncare înainte ca preotul să sfințească masa. În cadrul acestui ritual, preotul binecuvântează bucatele, ia banii așezați sub fața de masă și primește câteva turte și colăcei, conform tradițiilor populare.
Sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului sunt obiceiuri vechi, păstrate de-a lungul generațiilor. Ajunul este considerat o zi de post aspru, iar credincioșii sunt îndemnați să postească până la apariția primei stele pe cer, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magii de la Răsărit. Se crede că respectarea acestui post aduce sănătate, noroc și pregătește sufletul pentru Sfânta Împărtășanie.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Postul Crăciunului se încheie pe 25 decembrie, după aproximativ șase săptămâni de abținere. În ziua Nașterii Domnului, mesele românilor sunt îmbelșugate, cu preparate tradiționale precum tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, cârnați, friptură, cozonaci, pâine și prăjituri. Carnea folosită pentru aceste bucate este proaspătă, deoarece pe 20 decembrie, de Ignat, are loc tradiționala tăiere a porcului.
Împodobirea bradului
Împodobirea bradului este unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri ale Ajunului Crăciunului, mai ales pentru copii, care așteaptă cu emoție venirea lui Moș Crăciun și darurile promise celor cuminți. Bradul este decorat cu globuri, beteală și ornamente, predominând culorile tradiționale, roșu și verde, simboluri ale vieții, speranței și bucuriei.
Originea obiceiului de a împodobi bradul de Crăciun este legată de spațiul german. Tradiția spune că Sfântul Bonifaciu a poruncit tăierea stejarilor considerați sacri de către păgâni, iar singurul copac care a rămas în picioare a fost bradul. Acesta a devenit, în timp, un simbol al credinței și al sărbătorii Nașterii Domnului, fiind împodobit, potrivit tradiției, în seara de Ajun.
În România, tradițiile de Crăciun diferă de la o regiune la alta, păstrând însă același spirit al sărbătorii. În satele din Oltenia, gospodarii se trezesc dis-de-dimineață în Ajun, aprind focul în sobă și ațâță jarul cu un vreasc, rostind urări menite să aducă belșug și sănătate în noul an.
Postul din Ajun și semnificația sa
Postul din Ajunul Crăciunului, ținut pe 24 decembrie, ocupă un loc central în tradiția creștin-ortodoxă și în cultura populară românească. Considerat unul dintre cele mai aspre momente ale Postului Nașterii Domnului, Ajunul are rolul de a pregăti atât trupul, cât și sufletul pentru marea sărbătoare a Crăciunului. Conform învățăturilor Bisericii Ortodoxe Române, postul este o formă de curățire spirituală, de reculegere și de apropiere de Dumnezeu.
Tradiția spune că în Ajun se ajunează, adică nu se consumă alimente până la apariția primei stele pe cer, simbol al stelei de la Betleem care i-a călăuzit pe magii de la Răsărit. Ajunul este considerat ca o zi a cumpătării și a așteptării sfinte. După apariția stelei, în multe zone se consumă doar mâncăruri de post, precum grâu fiert, turte, colaci sau fructe uscate.
Din perspectivă religioasă, postul din Ajun amintește de smerenia și simplitatea în care S-a născut Iisus Hristos. Postul nu este doar o restricție alimentară, ci un exercițiu de voință, rugăciune și milostenie. De aceea, Ajunul este asociat și cu faptele bune, împăcarea cu cei din jur și participarea la slujbele religioase.
Colindatul în Ajunul de Crăciun
Colindatul în Ajunul de Crăciun este una dintre cele mai vechi și mai reprezentative tradiții ale românilor, păstrată cu sfințenie atât în mediul rural, cât și în orașe. Practicat în seara sau dimineața zilei de 24 decembrie, colindatul are rolul de a vesti Nașterea Domnului și de a aduce binecuvântare în casele oamenilor. Originea acestui obicei este strâns legată de tradiția creștină, dar și de vechi ritualuri precreștine, adaptate în timp de Biserică.
Colindatul era considerat un act sacru, cu funcție protectoare și purificatoare. Grupurile de colindători, formate în special din copii și tineri, mergeau din casă în casă, interpretând colinde cu tematică religioasă sau agrară. Versurile acestora transmit urări de sănătate, belșug, pace și prosperitate pentru anul care urmează.
În Ajun, copiii sunt primii care pornesc la colindat, fiind răsplătiți de gazde cu mere, nuci, covrigi, colaci sau turte de post. În trecut, aceste daruri aveau o semnificație simbolică, fiind asociate cu fertilitatea pământului și abundența recoltelor. În unele regiuni, colindătorii primeau și bani, considerați semn de noroc și spor pentru gospodărie.
Din perspectivă religioasă, colindatul este văzut ca o formă de mărturisire a credinței. Prin colinde este vestită Nașterea Mântuitorului, iar cei care primesc colindătorii își deschid simbolic casa și sufletul pentru Hristos. De aceea, refuzul colindătorilor era considerat, în tradiția populară, un semn de lipsă de bun augur.
Superstiții populare legate de Ajunul de Crăciun
Ajunul Crăciunului este marcat, în tradiția populară românească, de numeroase superstiții și credințe menite să asigure noroc, sănătate și belșug în anul care urmează. În această zi, se spune că stăpânii gospodăriilor trebuie să adune toate lucrurile împrumutate din sat, deoarece nimic nu trebuie să rămână nereturnat peste sărbătoare, pentru a nu atrage lipsuri sau pagube.
Fetele nemăritate respectau și ele obiceiuri specifice Ajunului. În unele zone, acestea îl rugau pe preot să zăbovească puțin pe laiță și să guste din bucatele pregătite, cu credința că astfel pețitorii nu vor întârzia să apară. Totodată, gospodinele obișnuiau să rostească rugăciuni sau formule ritualice în timp ce pregăteau mâncarea, fiecare gest având o semnificație aparte.
De pildă, la frământarea colacilor de Crăciun, unele femei spuneau cuvinte menite să aducă rodnicie, comparând aluatul care crește în mâini cu belșugul dorit pentru livezi și câmpuri. Alte gospodine se rugau atunci când băgau pâinea în cuptor, dorindu-și ca ogoarele să fie pline de roade, asemenea lopeții încărcate cu pâine. În Ajun, exista și obiceiul tăierii unui măr pentru a prevesti starea de sănătate din anul următor: un măr sănătos era semn bun, în timp ce unul cu viermi sau putrezit era interpretat ca un avertisment.
Tot din credințele populare face parte și interdicția de a mătura în luna dinaintea Ajunului, deoarece se credea că astfel este alungat norocul din casă.
În regiunile Munteniei, Olteniei și Banatului, gospodinele pregăteau un aluat special folosit în ritualuri menite să ferească animalele de deochi, pentru a le asigura sănătatea și sporul pe tot parcursul anului.
