Nu este al Treilea Război Mondial; este „doar” al treilea Război din Golf, care urmează încercării lui Bush Sr. din 1991 de a elibera Kuweitul de Saddam Hussein și încercării lui Bush Jr. din 2003 de a termina definitiv cu Saddam Hussein.
Nu este un șoc energetic „fără precedent”, pentru că ne-am obișnuit cu crizele energetice, care au fost deseori declanșate de războaie sau au coincis cu conflicte militare: în 1973, de Yom Kippur, când a fost pus primul embargou asupra petrolului pentru Războiul Israelo-Arab; în 1979, după revoluția lui Khomeini; în 1991, când Irakul a invadat Kuweitul. Și să nu uităm cea mai recentă dintre aceste crize energetice, cea din 2022, odată cu atacul lui Putin asupra Ucrainei, scrie Corriere della Sera, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
De ce este important să studiem precedentele, antecedentele – pe scurt, istoria – în loc să ne supunem hiperbolelor și să umflăm limbajul panicându-ne de al Treilea Război Mondial? Pentru că ignoranța noastră despre istorie pare să alimenteze o rezistență încăpățânată la învățarea lecțiilor acesteia. Strigăm că a sosit Apocalipsa și facem prea puțin pentru a ne proteja de șocurile previzibile sau pentru a le atenua impactul.
Apropo de energie, atrag atenția asupra acelei „mea culpa nucleară” a Ursulei von der Leyen. Președinta Comisiei de la Bruxelles a declarat că Europa nu ar fi atât de vulnerabilă și expusă contagiunii inflaționiste dacă nu ar fi neglijat energia nucleară, care este sigură, ieftină și nu este supusă șantajului geopolitic din partea națiunilor inamice.
Exemplul Franței, care are cea mai ieftină energie electrică din Europa, este o dovadă în acest sens. Autocritica lui von der Leyen echivalează cu încă o săgeată la adresa uneia dintre colegele sale de partid: responsabilitatea Angelei Merkel pentru abandonarea energiei nucleare de către Germania se adaugă la lunga listă de greșeli dezastruoase ale fostului cancelar. Merkel lipsește de ceva vreme, însă vetourile împotriva energiei nucleare continuă să încetinească relansarea acesteia.
După cum demonstrează tabuul nuclear, războiul din Ucraina din februarie 2022 a servit doar parțial la conștientizarea Europei cu privire la riscurile dependenței de energie de furnizori potențial ostili sau fragili din punct de vedere strategic: lista foarte lungă se întinde de la Rusia până la Golf.
Fragilitatea Uniunii nu mai este aceeași ca acum patru ani. Deși rămâne dependentă, departe de autosuficiența Statelor Unite, Uniunea Europeană se confruntă cu acest ultim șoc energetic într-o formă mai bună: lecția învățată de la Ucraina nu a fost chiar în zadar. Sursele regenerabile de energie au crescut, la fel ca și importurile de energie din Statele Unite. Multe probleme rămân, inclusiv asimetria răspunsurilor publice: chiar înainte de războiul din Iran, Germania subvenționa deja facturile de electricitate ale industriei sale, cu o generozitate pe care alte state membre nu și-o pot permite. Iată care sunt cele mai interesante detalii despre geografia energetică a Europei, conform celei mai recente analize a Grupului Eurasia.
Uniunea Europeană se află în pragul unei a doua crize energetice în mai puțin de cinci ani, iar de data aceasta într-o poziție mai slabă din cauza finanțelor sale publice. În urmă cu doar trei ani, creșterea economică europeană a beneficiat de o redresare robustă post-pandemie, de un stimulent semnificativ al cheltuielilor publice legate de COVID și de investiții în cadrul programului Next Generation EU, în valoare de 750 de miliarde de euro. Anul acesta, însă, Uniunea se îndreaptă doar către o creștere modestă, prețurile la energie fiind încă mai mari decât înainte de războiul din Ucraina, iar stocurile de gaze scăzând la niveluri similare cu cele din martie 2022, la începutul invaziei rusești de amploare.
În fața unui nou șoc energetic sever, guvernele vor răspunde probabil cu un sprijin specific. Adică, vor oferi asistență celor mai expuse gospodării și întreprinderi, evitând în același timp stimulentele pe scară largă care ar putea exacerba inflația. Acesta ar fi un răspuns similar cu cel adoptat în 2022, dar la o scară mai mică. Guvernele naționale cu o marjă de manevră mai mare vor extinde sprijinul pentru sectoarele mari consumatoare de energie, atât prin intermediul actualului cadru european de ajutoare de stat, cât și prin noi prevederi care permit intervenții mai substanțiale, cum ar fi subvențiile directe, plafoanarea prețurilor la energie pentru industrie (deja în vigoare în Germania) și garanțiile de lichiditate.
Dificultățile fiscale și datoria limitează valoarea ajutorului pe care multe guverne din UE îl vor putea oferi. Extinderea ajutoarelor de stat ar duce la divergențe tot mai mari între guvernele naționale. Combinația dintre creșterea economică mai lentă, cheltuielile publice sporite și ratele dobânzilor mai mari – compensate doar parțial de venituri mai mari din TVA – pune o presiune suplimentară asupra finanțelor publice.
UE poate introduce o flexibilitate limitată în cadrul său fiscal. Regulile europene privind deficitul ar putea fi din nou suspendate parțial dacă războiul s-ar prelungi. O suspendare completă prin așa-numita „clauză generală de excepție” pare puțin probabilă. În orice caz, multe guverne ar putea fi reticente în a-și spori și mai mult dependența de piețele de capital de teama de a submina încrederea investitorilor.
Prețurile ridicate la energie vor alimenta opoziția politică tot mai mare față de politicile climatice ale UE. Măsurile percepute ca fiind cauzatoare de costuri ridicate pe termen scurt pentru întreprinderi și consumatori vor fi contestate. (…)Este puțin probabil să fie activat plafonul prețurilor europene la gaze, introdus în 2022: pragurile au fost stabilite special la niveluri ridicate pentru a evita să compromită capacitatea Uniunii de a concura pentru încărcăturile de gaz natural lichefiat (GNL) în caz de criză.
Pe de altă parte, acestea ar putea accelera măsurile propuse pentru dezvoltarea rețelelor electrice și a interconexiunilor transfrontaliere, precum și noi cerințe de conținut local pentru industria grea și tehnologiile curate. (…) Deși Europa nu are o soluție unică pentru a aborda o nouă criză a aprovizionării cu combustibil, în ultimii ani a dezvoltat multiple instrumente pentru a-i atenua efectele.
Continentul – și Germania în special – a început deja să înlocuiască parțial gazul cu cărbunele în producția de energie electrică, limitând presiunea asupra aprovizionării în scădere. Importurile de gaze prin conductele din Norvegia ar putea crește cu 15-20%. Deoarece aceste aprovizionări sunt guvernate de contracte pe termen lung, prețurile sunt oarecum stabilizate și mai puțin expuse volatilității actuale.
Între timp, importurile de GNL din Statele Unite au atins niveluri record, iar capacitatea europeană de import de GNL a crescut semnificativ din 2022. Germania, care în urmă cu patru ani nu avea terminale de regasificare, are acum patru. Ar putea apărea noi presiuni pentru a suspenda planul de eliminare a importurilor rămase de gaz rusesc până în 2027, însă este puțin probabil ca această decizie să fie schimbată.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Capacitatea europeană de generare și stocare a energiei regenerabile a crescut, reducând dependența de gaz pentru producerea de energie. În 2024, sursele regenerabile au reprezentat peste un sfert din consumul total de energie al UE și aproximativ jumătate din producția de energie electrică, în creștere de la 21,8% și 37,5% în 2021. Energia nucleară franceză are performanțe bune, ceea ce face ca țara să fie un exportator net de energie electrică.
Și nu în ultimul rând, interconexiunile europene dintre rețelele electrice și conductele de gaze s-au extins din 2022, permițând transferul mai rapid al capacității energetice din regiunile cu surplus către cele cu deficit.
