Creşterea extremei drepte în primul tur al alegerilor prezidențiale din România a fost confirmată în cadrul alegerilor legislative de duminică, în care cele trei partide naționaliste au obținut aproape o treime din voturi. Victoria populistului Călin Georgescu în turul al doilea al alegerilor prezidențiale programate duminică pare posibilă. Ar putea, pe termen lung, să pună sub semnul întrebării locul României în Uniunea Europeană și NATO.
Alegeri după alegeri, extrema dreaptă își confirmă progresul fulgerător în România. Curtea Constituțională a validat, luni, 2 decembrie, rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale, care au văzut triumful neașteptat al lui Călin Georgescu, un candidat independent populist și reacționar care trecuse până atunci pe sub radarul sondajelor de opinie, scrie FRANCE 24, potrivit stiripesurse.ro.
O a doua confirmare a ascensiunii sale la putere a apărut la 1 decembrie, în timpul alegerilor legislative, intercalate între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale. Dacă Partidul Social Democrat (PSD) al premierului Marcel Ciolacu s-a clasat pe primul loc cu 22,3% din voturi – un scor istoric scăzut – este urmat îndeaproape de Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR), principala formațiune de extremă dreaptă, care a obţinut 18,3%.
Citeşte şi: Recean va cere instituirea stării de urgenţă în energetică – Stiripesurse.md
Atât în primul tur al alegerilor prezidențiale, cât şi la alegerile legislative, “partidele tradiționale au fost măturate”, notează cercetătoarea de politică Sorina Soare, de la Universitatea din Florența, Italia. “Este o situație foarte complicată și surprinzătoare”, spune Sergiu Mișcoiu, profesor de științe politice la Universitatea româneasă din Cluj-Napoca. El insistă asupra “fragmentării politice fără precedent și extremă” a viitorului Parlament al României, unde sunt acum trei grupuri de extremă dreapta din cele șapte din cameră. Cu 32% din voturi, aceste partide sunt practic la egalitate cu fosta majoritate formata din social-democraţi şi Partidul Naţional Liberal (PNL), care au totalizat ceva mai mult de 36% din voturi.
Pariul riscant al Partidului Social Democrat
Pentru a spori confuzia, nu există niciun indiciu că o alianță capabilă să blocheze extrema dreaptă va apărea înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 8 decembrie. În timp ce liberalii din PNL au indicat imediat că o vor susține pe Elena Lasconi, președinta partidului de centru-dreapta USR, care întruchipează o linie pro-europeană și atlantistă, premierul Marcel Ciolacu a preferat să se eschiveze. A doua zi după alegerile legislative, acesta a refuzat să cheme la vot pentru candidatul moderat, declarând la televiziunea română că “alegătorii vor decide singuri, pe 8 decembrie, ce este mai bine pentru România”.
“Partidul Social Democrat are cheile acestor alegeri”, analizează Sergiu Mișcoiu. “Dar este un partid rupt între două linii strategice. Tânăra gardă și anumiți lideri rezonabili își dau seama că viitorul țării este în joc și că partidul nu va supraviețui unei alianțe cu o coaliție naționalistă, în timp ce “vechea gardă – generația lui Marcel Ciolacu – înclină spre o atitudine de neutralitate, lăsând ușa deschisă unei posibile cooperări cu Călin Georgescu, dacă acesta va fi ales”. În opinia Sorinei Soare, PSD “se joacă cu focul” dorind să rămână “în centrul jocului” cu orice preț. “Cred că în cele din urmă se vor alinia și se vor aduna în jurul Elenei Lasconi în ultimul moment, dar până atunci ar putea fi prea târziu”.
Pentru că o raliere a social-democraților la extrema dreaptă nu este de neconceput, având în vedere peisajul politic românesc. “PSD nu are nimic de-a face cu ‘stânga’ așa cum o înțelegem în țările occidentale”, explică Sergiu Mișcoiu, “Este moștenitorul îndepărtat al structurilor Partidului Comunist, vechiul partid-stat. Raţiunea sa de a fi este implantarea locală, cu un sistem de clientelism care vizează orașele mici, locuitorii din mediul rural și pensionarii. Coerența politică ar putea trece, așadar, pe locul al doilea pentru aleșii PSD, dintre care unii chiar se împacă deschis cu discursurile extremei drepte, care a făcut din apărarea locuitorilor României periferice și a celor nebăgaţi în seamă calul său de bătaie.
În plus, chiar dacă PSD ajunge să o susțină pe candidata progresistă, alegătorii acestuia ar putea să nu urmeze instrucțiunile partidului. “Analizele politice din ultimii ani au arătat că electoratul PSD – și dincolo de asta, electoratul român în general – este conservator, atașat de valorile tradiționale”, explică Sorina Soare. În aceste condiții, faptul că USR prezintă mai degrabă o candidată decât un candidat “riscă să fie o slăbiciune în a convinge electoratul tradiționalist, care consideră în continuare că femeile trebuie să ocupe roluri subordonate”, conchide cercetătoarea.
O extremă dreapta românească divizată
Există, de asemenea, incertitudine cu privire la strategia adoptată de cealaltă parte a spectrului politic. Noul om forte al extremei drepte românești, Călin Georgescu, a candidat la președinție ca un candidat independent și nu este afiliat niciunuia dintre cele trei partide de extremă dreapta care formează acum hemiciclul românesc. Dacă a debutat în politică în 2020 alături de Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR), este exclus în 2022, după ce a lăudat public două figuri ale fascismului românesc: dictatorul Ion Antonescu, aliat al regimului nazist, și Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Gărzii de Fier, o mișcare antisemită protofascistă.
Această postură de independență este o fațadă, crede Sergiu Mișcoiu: “Călin Georgescu ‘se dă drept un De Gaulle’ pretinzând că este mai presus de partide, pentru a-i seduce pe cei care consideră că sistemul de partide este putred. Dar asta nu l-a împiedicat să fe susţinut de mai multe mişcări”. În fruntea acestora se află Partidul Oamenilor Tineri (POT), care tocmai a intrat în Parlament. Potrivit politologului, acest partid “foarte opac” este direct subordonat lui Călin Georgescu. Cât despre SOS România, celălalt partid de extremă dreaptă care a intrat în Parlament în urma alegerilor legislative, i-a adus voturile sale atunci când candidatura liderei sale, eurodeputata Diana Şoşoacă, a fost interzisă de Curtea Constituțională”.
Dar între AUR, care duce o politică de legitimare asemănătoare strategiei de “dedemonizare” a Rassemblement national din Franța, și SOS România, “a cărui specialitate sunt provocarea și scandalurile”, relațiile sunt dificile, explică Sergiu Mișcoiu. Cercetătorul notează că incompatibilitățile dintre AUR-ul lui George Simion și SOS România al Dianei Şoşoacă ar putea lucra în favoarea lui George Simion, singurul capabil să unească această extremă dreaptă divizată în vederea unei eventuale majorități.
România va fi în curând membră a “coaliției iliberale”?
Regimul politic românesc fiind semiprezidenţial, “Călin Georgescu, dacă va fi ales fără majoritate parlamentară, nu va putea decât să stabilească liniile principale ale politicii externe”, spune Sergiu Mişcoiu. “Dar discursul președintelui ar putea duce în cele din urmă la o schimbare în instituțiile românești. Mai ales că una dintre temele sale principale de campanie a fost adoptarea unei poziţii de neutralitate radicală, ‘pentru a-i proteja pe români’ de conflictele externe precum războiul din Ucraina”.
O victorie a lui Călin Georgescu în turul al doilea al alegerilor prezidențiale ar reprezenta o ruptură majoră în relațiile României cu Uniunea Europeană, precum și cu NATO. “Partidele tradiționale românești au aderat din 1995 la valorile și principiile care stau la baza proiectului de integrare europeană și ale NATO. Acest consens a garantat României o imagine de aliat fidel în Europa de Est. Această excepție românească riscă să dispară”, explică Sorina Soare.
Potrivit acesteia, dacă România lui Călin Georgescu nu ar trebui să părăsească aceste alianţe, s-ar putea alătura “coaliţiei iliberale”, formată din Ungaria lui Viktor Orban şi Slovacia lui Robert Fico, care nu-şi ascund simpatia pentru Vladimir Putin şi refuzul lor de a sprijini Ucraina. Această răsturnare a unei Românii percepute de zeci de ani ca eurofilă și atlantistă ar putea, la rândul ei, să provoace o dezangajare a Uniunii Europene și a NATO.
