În Libia ar trebui să aibă loc peste zece zile alegeri prezidenţiale, dar e tot mai îndoielnic că se va putea, apreciază marţi AFP. Agenţia observă că încă nu există nici măcar o listă oficială de candidaţi, iar dezacordurile între taberele rivale persistă, potrivit agerpres.
Scrutinul anunţat pentru 24 decembrie ar fi primul în istoria statului nord-african. Ar avea drept de vot aproape 2,5 milioane de alegători. Procesul electoral a fost tutelat de ONU, pentru a pune capăt haosului instaurat după căderea regimului lui Moammar Gaddafi în 2011.
Citește și : Rezoluţia privind statul de drept în Slovenia este un document politic
Însă, cu zece zile înainte de data alegerilor, campania electorală încă nu a început, iar publicarea listei finale de candidaţi a fost amânată pe termen neprecizat. Aşadar, deşi duminică guvernul a anunţat că este gata pentru organizarea votării, este foarte improbabil ca procedura să se finalizeze.
Amânarea este un scenariu care se conturează deja de câteva săptămâni. Sunt tot mai mulţi factori care contribuie la asta: legea electorală este contestată, calendarul electoral a fost modificat prin amânarea alegerilor legislative şi şi-au anunţat candidaturile mai multe personaje controversate.
În acest context, consideră Jamal Benomar, fost adjunct al secretarului general al ONU, “alegerile ar putea face mai mult rău decât bine, din cauza faliilor adânci din societate şi politică”. Nu există condiţii pentru “alegeri libere şi echitabile”, fie că vor fi amânate, fie că nu, deoarece libienii sunt “prea divizaţi pentru a accepta sau a cădea de acord asupra rezultatelor”, spune el.
Totuşi, după ani de lupte între puterile rivale din estul şi vestul Libiei, în martie s-a instalat un guvern interimar, al cărui obiectiv este să ducă la bun sfârşit tranziţia până la alegeri.
Au rămas însă multe probleme de fond. “Instituţii fragmentate, absenţa statului şi a unor forţe de securitate şi armate unificate sau legitime sunt tot atâtea elemente care duc la instabilitate, iar aceste întrebări fundamentale nu au răspuns din 2012”, arată Benomar.
Şi Amanda Kadlec, fostă membră a grupului de experţi ONU pentru Libia, este de părere că “pragul minim de infrastructuri şi cerinţele de securitate pentru alegeri libere şi echitabile nu sunt întrunite în acest stadiu”.
În vestul ţării sunt desfăşurate mai multe miliţii; estul este în continuare controlat de mareşalul Khalifa Haftar, care este în acelaşi timp candidat la preşedinţie. În regiunea Tripolitania din vest, Haftar este antipatizat de când a încercat să cucerească capitala, în 2019-2020.
Printre cei circa 100 de candidaţi se numără şi Seif al-Islam Gaddafi, fiul fostului dictator ucis în timpul revoltei populare din 2011; sau premierul interimar Abdelhamid Dbeibah, care promisese că nu va candida.
Anas el-Gomati, directorul Institutului Sadeq, grup de reflecţie independent pentru politici publice, crede că “alegerile în aceste condiţii juridice şi politice ar destabiliza cu siguranţă Libia”. “O victorie electorală a lui Seif sau a lui Haftar al duce la un război” provocat de cei care au fost împotriva lui Gaddafi sau a asaltului lui Haftar din 2019. Şi candidatura lui Dbeibah este contestată, cum ar fi şi o eventuală victorie a sa.
Citește și : Rata natalităţii SE PRĂBUŞEŞTE în Italia! Este cea mai mică din ultimii 160 de ani
Confuzia a fost sporită şi de retragerea lui Jan Kubis, emisarul ONU pentru Libia, care a renunţat la misiune cu o lună înainte de alegeri, fără a explica motivele. Un diplomat de la New York a declarat agenţiei France Presse că principala problemă a fost reprezentată de divergenţele privind alegerile cu secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Antonio Guterres: Kubis susţinea organizarea alegerilor în 24 decembrie, în timp ce Guterres avea îndoieli.
Comunitatea internaţională doreşte însă alegerile, în ciuda tuturor semnalelor de alarmă, şi “împinge înainte orbeşte acest proces electoral, fără a ţine cont de riscuri”, arată Peter Millett, fost ambasador britanic în Libia. El vede trei probleme, chiar dacă amânarea pare inevitabilă: pentru cât timp se va produce, cine va guverna interimar şi ce s-ar câştiga de pe urma perioadei respective.











