Fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, susține că statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu reprezintă o alegere suverană a poporului, ci „o relicvă a unei înfrângeri geopolitice”, impusă sub presiune militară și menținută prin propagandă, într-o postare amplă publicată pe Facebook.
Reacția lui Tănase vine după o reuniune organizată pe 15 decembrie în Parlament, la inițiativa deputatului Vlad Bătrâncea, cu tema „Statutul de neutralitate, consacrat în 1994”, eveniment pe care fostul judecător constituțional îl califică drept o acțiune de legitimare a tezelor propagandistice ale Federației Ruse, prezentate sub forma unor „dezbateri intelectuale”.
Potrivit lui Tănase, ideea că neutralitatea ar fi fost „o alegere suverană” este promovată de ideologul pro-rus Mark Tkaciuk, însă realitatea istorică ar fi alta. El afirmă că proiectul inițial al Constituției din 1994, elaborat de Comisia constituțională a Parlamentului Independenței, nu conținea prevederi privind neutralitatea, „limba moldovenească” sau drepturi speciale de secesiune pentru Găgăuzia, aceste elemente fiind introduse ulterior de majoritatea agrariano-interfrontistă, instalată la putere după războiul de pe Nistru.
„Majoritatea care a modificat proiectul Constituției a fost adusă la putere în condiții de constrângere geopolitică, nu de suveranitate deplină, după înfrângerea militară din 1992 și semnarea acordului de pace cu Federația Rusă”, afirmă Tănase, adăugând că autoritățile de atunci au evitat organizarea unui referendum constituțional tocmai pentru a nu supune aceste prevederi votului popular.
Fostul președinte al Curții Constituționale enumeră mai multe condiții impuse Republicii Moldova după conflictul de pe Nistru, inclusiv menținerea trupelor rusești pe teritoriul țării, aderarea la CSI, coordonarea politicii externe cu Moscova și acceptarea neutralității la nivel constituțional. În opinia sa, neutralitatea a fost concepută nu ca libertate de opțiune geopolitică, ci ca „obligație de a rămâne sub influența Rusiei”.
Tănase respinge și teza potrivit căreia Rusia anilor ’90 ar fi fost orientată spre integrarea în NATO și, prin urmare, nu ar fi avut interese imperiale în spațiul post-sovietic. El afirmă că, în aceeași perioadă, Moscova a intervenit militar în Republica Moldova și Georgia și nu și-a retras trupele nici până în prezent din regiunile ocupate.
Referindu-se la conflictul transnistrean, Tănase califică drept falsă eticheta de „război civil”, susținând că a fost vorba despre o intervenție militară externă a Federației Ruse, inclusiv prin implicarea Armatei a 14-a și a generalului Alexandr Lebed, care ar fi ordonat deschiderea focului asupra forțelor moldovenești.
De asemenea, fostul judecător constituțional afirmă că neutralitatea nu a produs niciun progres în soluționarea conflictului transnistrean, ci, dimpotrivă, a contribuit la consolidarea ocupației. El îl acuză pe Mark Tkaciuk de promovarea Memorandumului Kozak, document care, potrivit lui, ar fi legalizat prezența militară rusă și ar fi transformat Republica Moldova într-o federație controlată structural de Moscova.
„Neutralitatea nu este o valoare constituțională, ci un instrument. Când nu mai apără suveranitatea și independența statului, trebuie abandonată”, afirmă Tănase, subliniind că statele mici, cu vulnerabilități economice și politice, nu își pot permite neutralitatea fără garanții reale de securitate.
El amintește și de jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia dislocarea trupelor străine pe teritoriul Republicii Moldova este neconstituțională, iar autoritățile sunt obligate să adopte toate măsurile necesare pentru apărarea statului, inclusiv prin alianțe, dacă situația o impune.
În final, Alexandru Tănase critică lipsa de reacție a actualei guvernări față de promovarea acestor mesaje în Parlament și susține că, în fața unor „diversiuni ideologice” care subminează statalitatea, autoritățile ar fi trebuit să se delimiteze public și ferm de narațiunile favorabile Kremlinului.
