Studiile arată că animalele care trăiesc în medii urbane din întreaga lume manifestă seturi comune de comportamente. În același timp, animalele urbane își pierd trăsăturile de care ar avea nevoie în sălbăticie.
Maimuțele urbane din New Delhi sunt atât de îndrăznețe încât îți fură prânzul chiar de pe farfurie, potrivit ScienceAlert. Dacă ai petrecut ceva timp în New York, probabil ai văzut veverițe încercând să facă același lucru. Ibisul alb din Sydney a căpătat porecla de „găină de gunoi” pentru că fură resturi de mâncare și sandvișuri, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Acest comportament îndrăzneț nu este normal pentru majoritatea speciilor din mediul rural, dar se manifestă în rândul faunei sălbatice urbane, și nu doar în aceste orașe. Procesul de uniformizare a comportamentului animalelor urbane este cunoscut sub numele de „omogenizare comportamentală” și însoțește pierderea diversității speciilor odată cu urbanizarea.
Orașele, în ciuda diferențelor locale, împărtășesc multe dintre aceleași caracteristici la nivel mondial: sunt mai calde decât zonele rurale înconjurătoare, zgomotoase, poluate de lumină și, cel mai important, dominate de oameni.
Veverițele din New York, maimuțele din New Delhi, pescărușii din orașele de coastă ale Regatului Unit și alte specii sălbatice urbane au învățat că oamenii sunt o sursă de hrană. Și pentru că oamenii nu le fac de obicei rău, animalele care trăiesc în orașe învață să nu se teamă de oameni.
Orașele stimulează, de asemenea, evoluția. Oamenii și schimbările pe care le-am adus în orașe au dus la supraviețuirea animalelor mai îndrăznețe, iar aceste animale își transmit trăsăturile generațiilor viitoare. În genetică, oamenii de știință se referă la acest fenomen ca la o „selecție” a mediului în favoarea acestor trăsături.
Nu doar furtul de sandvișuri este mai frecvent în rândul faunei sălbatice urbane. Păsările urbane au, de asemenea, cântece mai asemănătoare.
De ce? Orașele sunt zgomotoase și pline de zgomotul traficului, așa că cele care pot comunica eficient în acel mediu au mai multe șanse să supraviețuiască și să transmită aceste trăsături.
De exemplu, păsările urbane pot cânta mai tare, pot începe să cânte mai devreme dimineața sau la frecvențe mai înalte pentru a evita să fie acoperite de zgomotul de trafic de joasă frecvență.
Orașele selectează indivizi și specii inteligente, deoarece asta este ceea ce este necesar pentru a supraviețui.
Animalele se pot comporta similar în orașe deoarece învață unele de la altele cum să exploateze noi surse de hrană umană. De exemplu, cacaduții din Sydney au învățat să deschidă coșurile de gunoi. În Toronto, ratonii se află într-o cursă pentru a-i depăși în inteligență pe oameni, în timp ce managerii faunei sălbatice urbane încearcă să proiecteze coșuri de gunoi rezistente la animale.
Clădirile și podurile din orașe devin adăposturi pentru lilieci, păsări și alți locuitori urbani, cu prețul renunțării la utilizarea unor locuri de cuibărit mai naturale. Drumurile și canalele de scurgere modifică modul și locul în care se deplasează animalele.
Pierderea diversității comportamentale are loc peste tot acolo unde oamenii își măresc amprenta asupra naturii. Acest lucru este îngrijorător pe mai multe niveluri.
La nivel de populație, variația comportamentală poate reflecta variația genetică. Variația genetică oferă speciilor capacitatea de a răspunde la schimbările de mediu viitoare. De exemplu, pentru animalele care au evoluat pentru a se reproduce într-o anumită perioadă a anului, insulele de căldură urbane pot favoriza reproducerea mai timpurie.
Reducerea variației genetice face ca populațiile să fie mai puțin capabile să răspundă la schimbările viitoare. În acest sens, existența variației genetice seamănă cu un portofoliu diversificat de investiții: distribuirea riscului între o varietate de acțiuni și obligațiuni reduce riscul ca un singur șoc să distrugă totul.
Citește și: Ce spun experții despre ieșirea R. Moldova din CSI
Mai mult, pe măsură ce animalele devin mai blânde, pot apărea noi conflicte între animale și oameni. De exemplu, pot apărea mai multe accidente rutiere, mușcături de animale, pagube materiale și transmiterea bolilor zoonotice. Astfel de conflicte costă bani și pot dăuna atât animalelor, cât și oamenilor.
Când o specie își pierde diversitatea comportamentală, își pierde reziliența față de schimbările de mediu viitoare în sălbăticie, ceea ce face mai dificilă reintroducerea animalelor urbane în sălbăticie.
Pierderea diversității comportamentale riscă, de asemenea, să șteargă comportamentele învățate social, specifice populației, cum ar fi rutele locale de migrație, tehnicile de căutare a hranei, tradițiile de utilizare a uneltelor sau dialectele vocale.
