În Iordania există circa 7.000 de apatrizi, marea lor majoritate fiind beduini iordanieni sau membri ai unor clanuri care trăiesc în Al Mafraq, zonă deşertică aflată la circa 80 de kilometri nord de capitala Amman, potrivit calculelor Centrului Naţional pentru Drepturile Omului din acest regat, transmite agerpres.
”Obişnuiam să mânăm animale şi să ne deplasăm dintr-un loc în altul, nu ştiam ce sunt alea documente de identitate şi nu ştiam că viaţa se va schimba”, a povestit pentru EFE Um Faisal al Shanabila, o beduină în vârstă de 70 de ani.
Citeşte şi: Un spital din 10 a fost avariat în Ucraina în timpul războiului – Black News
Al Shanabila, care are 10 copii, şi ei apatrizi, a reuşit ca, în 2016, să-l întâlnească pe regele Iordaniei, Abdallah al II-lea, şi i-a cerut ceea ce mii de beduini nu au reuşit să obţină până acum: cetăţenia iordaniană.
Potrivit declaraţiilor lui Al Shanabila, monarhul haşemit ar fi spus: “daţi-le cetăţenie, tratament medical şi pensie”. Însă femeia spune că, între timp, a reuşit să obţină o locuinţă şi îngrijire medicală, dar că nu poate obţine o programare la autoritatea de resort pentru că nu deţine o carte de identitate. Prin urmare, nu se poate angaja şi nu poate primi un salariu.
Părinţii şi bunicii femeii erau nomazi şi nu au depus niciodată niciun act pentru a-şi înregistra identitatea, condiţie pe care guvernul de la Amman a pus-o la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, iar zece ani mai târziu a sistat primirea de solicitări în acest sens.
Drept urmare, aceşti nomazi nu au putut obţine cetăţenia, scrie EFE.
Perseverenţi
Al Shanabila spune că nu şi-a pierdut speranţa şi face constant drumuri la autorităţile competente pentru a cere să primească cetăţenia iordaniană, dar că până acum toate încercările ei au fost în zadar, deşi – spune ea – are toate documentele care dovedesc că are dreptul la cetăţenie.
“De fiecare dată sunt obligată să-mi dovedesc naţionalitatea”, spune ea.
Fayez al Ruwaili este şi el etichetat drept “apatrid” în ţara lui, deşi fratele său este ofiţer la vama iordaniană cu rang de colonel şi are cetăţenie iordaniană.
“Am fost să cer cetăţenia şi mi-au spus că trebuie să demonstrez că sunt iordanian. Am împlinit 40 de ani şi mi-am pierdut toate drepturile şi încă mai încerc să obţin cetăţenia”, povesteşte Fayez, care de mai bine de 10 ani încearcă să obţină cetăţenia Regatului Haşemit.
O politică ambiguă
Al Ruwaili spune că unii apatrizi au reuşit să obţină cetăţenia, în timp ce alţii au obţinut un paşaport temporar, iar restul nu s-au ales cu nimic, ca rezultat al politicii “ambigue şi prea puţin clare” în acest domeniu.
Expertul Isa al Maraziq, de la Centrul Naţional pentru Depturile Omului, a declarat pentru EFE că neluarea unei decizii în problema apatrizilor este “un indicator grav al proastei gestionări a crizei, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor omului”.
Citeşte şi: 8 milioane de ucraineni au fugit de război în toată Europa – Black News
“A existat o comisie specializată în studierea cererilor prezentate de apatrizii care trăiesc la nord de Badia (zona deşertică), însă comisia a fost suspendată dintr-un motiv neconvingător, în condiţiile în care apatrizilor li s-a cerut să prezinte dovezi cu privire la naţionalitatea lor”, a explicat el.
În plus, Al Maraziq a subliniat că executivul iordanian neagă până la un anumit punct existenţa apatrizilor, pentru că această stare de fapt expune Iordania “numeroaselor critici internaţionale”.
Pe de altă parte, profesorul de drept internaţional Mohamed al Saket a atras atenţia că simplul fapt că Iordania nu este parte a Convenţiei pentru Reducerea Cazurilor de Apatridie, adoptată în 1961 ca principal instrument internaţional care stabileşte normele pentru acordarea cetăţeniei, cu scopul de a preveni apariţia cazurilor de apatridie, “nu înseamnă că regatul nu este responsabil de (aplicarea acestui) pact internaţional”.
“Dreptul statelor de a decide cine sunt cetăţenii săi nu este un drept absolut”, a explicat Al Saket, deoarece prevalează legea internaţională a drepturilor omului.
În plus, Al Saket a clarificat faptul că, dacă Iordania nu le oferă cetăţenie acestor persoane, atunci “aceste persoane trebuie să se bucure de drepturi civile, politice, economice şi sociale”, lucru care nu se întâmplă în Iordania.
Articolul 3 din legea cetăţeniei iordaniene stipulează că “toţi membrii clanurilor beduine din nord (…) sunt consideraţi cetăţeni iordanieni care trăiesc în mod real în teritoriile anexate regatului în 1930”.
Şi totuşi, Al Shanabila, Al Ruwaili şi circa 7.000 de persoane continuă să nu aibă aceleaşi drepturi ca ceilalţi, deşi sunt iordanieni, concluzionează EFE.
