Accesul spre marea fortăreață antică egipteană din nordul deșertului Sinai se făcea acum 2000 de ani pe un drum străjuit, pe o parte și cealaltă, de cel puțin 500 de copaci, conform unor noi săpături arheologice desfășurate în acest sit, transmite miercuri Live Science.
Arheologii au făcut această descoperire în timpul excavărilor la situl fortăreței ce a fost reconstruită și modificată de-a lungul mai multor secole. Existența fortăreței este cunoscută de mai multe decenii, dar noile descoperiri realizate de o echipă de arheologi de la Ministerul egiptean al Turismului și Antichităților oferă noi indicii cu privire la modul în care arăta această fortăreață străveche, potrivit agerpres.ro.
Localizată la Tell Abu Saifi, fortăreața a fost folosită în timpul Dinastiei Ptolemeice (circa 304 – 30 î.Hr.)), dinastie întemeiată de Ptolemeu I, un general al lui Alexandru cel Mare dar și mai târziu, în perioada romană (circa 30 î.Hr. – 642 d.Hr), pe când Egiptul era o provincie a Imperiului Roman.
Arheologii au descoperit că în perioada Ptolemeică erau 500 de locuri circulare, din argilă, pentru plantat copaci, pe ambele părți ale drumului ce ducea la intrarea în fortăreață. Copacii aveau probabil rolul de a oferi umbră dar și un rol estetic. Nu se știe exact care erau particularitățile climei în Deșertul Sinai în urmă cu aproximativ 2000 de ani.
De asemenea, arheologii au descoperit că în perioada Ptolemeică fortăreața era înconjurată de un șanț defensiv cu adâncimea de 2 metri. Principalii adversari ai faronilor din Dinastia Ptolemeică au fost Imperiul Seleucid și Roma.
Locurile pentru plantat copaci reprezintă o descoperire foarte interesantă, crede Elizabeth Macaulay, profesor de istorie clasică de la City University of New York, care nu a participat la săpături.
‘Este cu siguranță posibil că aceste cercuri din argilă să fi fost folosite pentru a planta copaci. 500 de copaci ar fi însemnat foarte mult, dar avem dovezi din papirusuri și arheologie conform cărora în Egiptul ptolemeic se cultivau plante la scară extinsă – viță de vie, pomi fructiferi dar și copaci ornamentali’, a susținut ea.
De asemenea, dacă în cursul săpăturilor se vor descoperi și rămășițe ale unor rădăcini, vor putea fi identificate speciile de arbori care străjuiau drumul spre fortăreață.
Arheologii au descoperit și barăci ale soldaților ce păzeau fortăreața și un alt drum, pavat cu dale din calcar, lung de 100 de metri și lat de 11 metri, ce era folosit de soldați.
De asemenea, arheologii au descoperit și patru colțuri ale unei structuri ce ar putea fi chiar mai veche, posibil tot o fortăreață, dar care nu a putut fi încă datată
