Solstițiul de vară are loc duminică, 21 iunie 2026. Este cea mai lungă zi din an și momentul care marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică.
În România, ziua va avea aproximativ 15 ore și 32 de minute, iar noaptea numai 8 ore și 28 de minute. După acest moment, zilele încep să scadă treptat, iar nopțile devin tot mai lungi, până la solstițiul de iarnă, din 21 decembrie, potrivit stiripesurse.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, în jurul datei de 21 iunie, Soarele ajunge la longitudinea astronomică de 90 de grade. Practic, este momentul în care Soarele urcă cel mai sus pe cer, pentru emisfera nordică, iar lumina zilei durează cel mai mult.
Fenomenul este legat de felul în care se mișcă Pământul în jurul Soarelui și de înclinarea axei sale. Axa Pământului nu este dreaptă, ci înclinată. Din acest motiv, în timpul anului, cele două emisfere primesc lumină și căldură în mod diferit. Așa apar anotimpurile și diferența dintre durata zilei și durata nopții.
La solstițiul de vară, emisfera nordică este cel mai mult orientată spre Soare. De aceea, în această parte a lumii avem ziua cea mai lungă și noaptea cea mai scurtă. În emisfera sudică se întâmplă invers: acolo este solstițiul de iarnă.
Denumirea de „solstițiu” vine din latină și înseamnă, aproximativ, „Soarele stă”. Numele are legătură cu faptul că, în această perioadă, poziția aparentă a Soarelui pe cer pare să se schimbe foarte puțin de la o zi la alta, înainte ca direcția să se inverseze.
În România, Soarele ajunge la amiază foarte sus pe cer, iar crepusculul are una dintre cele mai mari durate din an. În zonele aflate mult mai la nord, acest efect este și mai vizibil: crepusculul poate dura toată noaptea, fenomen cunoscut drept „nopți albe”.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Solstițiul de vară are și o puternică încărcătură simbolică. În tradițiile vechi, această perioadă era legată de lumină, fertilitate, strângerea primelor recolte și protecția gospodăriilor. În spațiul românesc, zilele din jurul solstițiului sunt asociate cu Sânzienele și cu obiceiurile de purificare prin foc.
În unele zone se aprindeau focuri pe dealuri, la răspântii sau lângă ape, pentru alungarea bolilor și a necazurilor. Animalele erau trecute prin foc pentru protecție, iar torțe aprinse erau purtate pe câmpuri, pentru a feri recoltele de dăunători.
