Stratul de gheaţă din Arctica s-ar putea subţia într-un ritm mai rapid decât se estimase deoarece zăpada sărată de la suprafaţă influenţează negativ acurateţea măsurătorilor satelitare, conform unui nou studiu realizat la Universitatea Calgary, publicat marţi.
Raportul Grupului pentru Cercetarea Climei din Criosferă din cadrul universităţii canadiene publicat în jurnalul academic ”Geophysical Research Letters” indică faptul că evaluarea aproximativă satelitară cu privire la grosimea stratului de gheaţă sezonier a fost supraestimată cu până la 25%.
Acest lucru înseamnă că Oceanul Arctic ar putea rămâne fără gheaţă mult mai devreme decât arătau unele predicţii ştiinţifice care indicau că stratul de gheaţă va dispărea pentru prima oară în totalitate în timpul lunilor de vară dintre anii 2040 şi 2050, subliniază autorul principal al cercetării, Vishnu Nandan.
Dispariţia gheţii din Oceanul Arctic în lunile de vară va avea impact asupra tiparelor meteorologice globale prin creşterea magnitudinii şi frecvenţei furtunilor importante şi prin modificarea ecosistemului arctic îngreunând procesul de hrănire al unor animale, precum urşii polari.
Există o gamă largă de proiecţii cu privire la momentul în care stratul de gheaţă va începe să dispară în timpul verii ca urmare a creşterii temperaturilor pe glob, iar studiul realizat la Universitatea Calgary pune la îndoială măsurătorile satelitare înregistrate până în prezent.
”Problema este că măsurătorile satelitare cu microunde nu pătrund foarte bine stratul de zăpadă sărată, prin urmare satelitul nu măsoară corespunzător bordul liber al stratului de gheaţă, iar datele satelitare supraestimează grosimea gheţii”, a precizat Nandan.
Bordul liber al gheţii se referă la gheaţa observată deasupra nivelului mării.
”Rezultatele noastre sugerează că salinitatea zăpezii ar trebui luată în considerare în cadrul tuturor estimărilor satelitare viitoare în cazul bordului liber al gheţii sezoniere din zona arctică”, a concluzionat cercetătorul, conform sursei citate.
