La ce vârstă devii oficial vârstnic? Un studiu publicat în revista Psychology and Aging, care a urmărit peste 14.000 de oameni timp de 25 de ani, arată că răspunsul s-a schimbat semnificativ față de acum câteva decenii. Limita continuă să se mute.
Cercetătorii de la Universitatea Humboldt din Berlin, conduși de Markus Wettstein, au analizat răspunsurile participanților la un amplu studiu german privind îmbătrânirea. Au fost urmăriți oameni născuți între 1911 și 1974. Fiecare a răspuns, de una până la opt ori pe parcursul a 25 de ani, la aceeași întrebare: „La ce vârstă ai descrie pe cineva ca fiind vârstnic?”, potrivit Focus.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Rezultatele arată o tendință clară: fiecare generație plasează debutul bătrâneții mai târziu decât cea anterioară.
Cei născuți în 1931 considerau, la 65 de ani, că bătrânețea începe la 74 de ani. Generația din 1944 ridica această limită la 75 de ani, tot la vârsta de 65 de ani. Modelele sugerează că cei născuți în 1911 ar fi plasat debutul bătrâneții la aproximativ 71 de ani.
Un alt fenomen surprinzător apare la nivel individual. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, tind să mute și ei limita mai departe față de vârsta lor actuală.
Cu alte cuvinte, la 60 de ani consideri că bătrânețea începe la 75. La 70 de ani, o muți la 80. Cercetătorii sugerează că acest mecanism este legat de stereotipurile negative asociate bătrâneții, mai ales în cultura occidentală.
Studiul constată că această evoluție nu este nelimitată. Între cei născuți între 1936–1951 și cei născuți între 1952–1974 nu apar diferențe semnificative de percepție.
Aceasta sugerează că limita percepută a bătrâneții s-a stabilizat în ultimele decenii, chiar dacă rămâne mai ridicată decât era acum jumătate de secol.
Femeile tind să amâne debutul bătrâneții puțin mai mult decât bărbații. Persoanele cu sănătate precară, în schimb, plasează această limită mai devreme decât cele sănătoase.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Nici educația, nici vârsta subiectivă percepută nu explică singure tendința generală. Cercetătorii indică două cauze probabile: creșterea speranței de viață și ieșirea la pensie la vârste tot mai înaintate.
Modul în care o societate definește bătrânețea influențează politicile de sănătate, pensionare și îngrijire socială. O limită percepută tot mai târziu poate reflecta o realitate biologică, dar și o rezistență culturală față de ideea de îmbătrânire.
