Bazinele de apă din Antarctica, formate prin topirea gheţii, adăpostesc microorganisme de o diversitate uimitoare, ceea ce ar putea explica natura locurilor în care viaţa s-a refugiat atunci când Terra era o planetă îngheţată în întregime, potrivit unui studiu publicat joi în revista Nature Communications, informează AFP, citată de Agerpres.ro.
Planeta noastră nu a fost întotdeauna albastră şi ospitalieră. În decursul istoriei sale îndelungate, ea a cunoscut mai multe perioade glaciare, în timpul cărora Terra a fost transformată într-un adevărat „bulgăre de zăpadă”, transmite Agerpres.
Mai ales în timpul perioadei geologice Criogenian, între 720 de milioane şi 635 de milioane de ani înaintea erei noastre, când temperatura medie globală nu depăşea -50°C şi când clima de la Ecuador semăna cu cea din Antarctica actuală.
Acele condiţii extreme nu au împiedicat însă evoluţia vieţii să îşi urmeze cursul. „Avem dovezi ale existenţei” unor forme de viaţă complexe „înainte şi după Criogenian, în arhive fosile”, a explicat autoarea principală a studiului, Fatima Husain, doctorandă la Facultatea de Ştiinţe ale Pământului, Atmosferei şi Planetelor (EAPS) din cadrul prestigiosului Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Statele Unite.
„Există mai multe ipoteze privind locurile posibile în care viaţa ar fi putut persista”, în anumite zone oceanice, care ar fi rămas libere de gheaţă, în apropierea izvoarelor hidrotermale de pe marile funduri marine, sub straturi subţiri de gheaţă, a continuat ea.
Unul dintre aceste refugii ar fi putut fi simple bazine mici de gheaţă topită în regiunile ecuatoriale.
Ele ar fi putut forma „veritabile” oaze pentru eucariote, organisme complexe care au evoluat pentru a da naştere tuturor formelor de viaţă multicelulare pe care le cunoaştem în prezent.
Viaţă extraterestră
Astfel de bazine există şi astăzi în Antarctica, la marginile calotelor glaciare.
În acele locuri, apa îngheaţă până la fundul mării, captând sedimente întunecate şi organisme marine. De-a lungul timpului, eroziunea provocată de vânt aduce aceste resturi la suprafaţă.
Odată expuse, ele absorb căldura Soarelui, care face gheaţa să se topească, formând bazine puţin adânci, pline cu apă provenită din topirea gheţii.
În 2018, membrii neozeelandezi ai unei echipe de cercetători s-au deplasat într-o regiune a platformei de gheaţă McMurdo, în Antarctica de Est, cunoscută pentru faptul că adăposteşte astfel de bazine mici, ce măsoară doar câţiva decimetri în adâncime şi câţiva metri în lăţime.
Fundul lor este căptuşit cu microbi, care s-au acumulat acolo de-a lungul anilor pentru a forma straturi vâscoase.
„Pot avea grosimi de câţiva centimetri, pot fi colorate şi pot prezenta straturi foarte clare”, a explicat Fatima Husain.
Sunt compuse din cianobacterii, organisme unicelulare fotosintetice, lipsite de nucleu şi cunoscute pentru faptul că sunt capabile să supravieţuiască în medii extreme.
Însă cercetătorii au găsit acolo, de asemenea, markeri asociaţi eucariotelor, precum alge şi animale microscopice, demonstrând o biodiversitate surprinzătoare, care pare să fie influenţată de diferenţele de salinitate ce există între aceste bazine.
Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova
„Niciun bazin nu seamănă cu altul. Am găsit ansambluri diversificate de eucariote provenite din toate grupurile mari, în toate bazinele studiate”, a explicat Fatima Husain.
Descoperirea demonstrează că „aceste medii unice sunt capabile să adăpostească ansambluri diversificate de forme de viaţă, chiar dacă ele se află la distanţe mici unele de altele”, a subliniat cercetătoarea, potrivit căreia studiul său va avea implicaţii şi asupra căutărilor ce vizează descoperirea vieţii extraterestre.
„Studierea vieţii în aceste medii deosebite de pe Terra ne poate ajuta să înţelegem mai bine medii potenţial locuibile pe planete îngheţate, inclusiv pe lunile îngheţate din Sistemul Solar”, precum Enceladus şi Europa, a explicat coordonatoarea studiului.
