Un expert rus care a jucat rolul lui Vladimir Putin într-o simulare de război spune că rezultatele testului au fost înfiorătoare.
Forțele armate germane și cotidianul Die Welt au organizat în luna decembrie o simulare de război pentru a testa cât de vulnerabilă este NATO la un eventual atac al Rusiei. Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia Eurasia, povestește într-un articol publicat de New York Times cum a decurs această experiență și avertizează că, de fapt, ce este mai greu abia urmează, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
A fost o victorie amară. După ce a ocupat o parte din teritoriul NATO în țările baltice, Rusia, reprezentată de echipa lui Gabuev, a transformat cu succes acapararea de teritorii într-o lovitură diplomatică, obținând concesii majore din partea Statelor Unite, ceea ce ar remodela arhitectura de securitate a Europei în favoarea Rusiei. Vladimir Putin a obținut o mare victorie pentru planul său de extindere a Rusiei.
Din fericire, nu aceasta era realitatea. Invitat să-și reprezinte țara natală în jocul de război, Gabuev mărturisește că a avut o satisfacție să joace rolul lui Putin, a cărui invazie a Ucrainei l-a împins în exil.
Rezultatele au fost înfiorătoare. Simularea a arătat clar cât de plauzibil este un nou atac rusesc și cât de vulnerabilă ar fi NATO la unul, scrie expertul.
Războiul din Iran, care i-a oferit Rusiei un nou avantaj și a divizat și mai mult Occidentul, nu a făcut decât să înrăutățească situația. Gabuev scrie că acest test l-a făcut să se teamă că, dacă țările NATO nu se vor apuca de treabă, ar putea urma o altă invazie rusă în Europa.
Jocul s-a desfășurat după următorul scenariu:
- În octombrie 2026, Rusia, lipsită de obiectivele sale maximaliste de război printr-un armistițiu cu Ucraina încheiat în mai, caută să-și ia revanșa pentru ajutorul european acordat Kievului.
- Sub acoperirea unui exercițiu militar de amploare, Kremlinul plasează 15.000 de soldați de elită în Belarus și în enclava rusească Kaliningrad, separate de o fâșie de doar 64 de kilometri lungime care traversează Lituania.
- Rusia ocupă această fâșie sub pretextul stabilirii unui „coridor umanitar” pentru a furniza alimente Kaliningradului.
- Rușii folosesc drone pentru a prelua controlul asupra zonei, minează granița dintre Polonia și Lituania pentru a îngreuna intervenția Varșoviei și, în final, declanșează invazia în Lituania cu trupe și tancuri.
- De asemenea, Rusia aduce la fața locului medici și jurnaliști ruși pentru a spori numărul de victime civile în cazul în care NATO ar riposta.
Cum a decurs jocul
- În condițiile simulării, Rusia a deschis un dialog cu Casa Albă, insistând că soldații ruși vor fi retrași imediat ce europenii vor ține cont de cerințele sale. Printre acestea se numărau reducerea infrastructurii militare NATO în Europa și oprirea extinderii alianței – cam ceea ce ceruse Putin înainte de a invada Ucraina. Poziția echipei lui Gabuev era simplă: dați-ne ceea ce vrem sau pregătiți-vă pentru un alt război care ar putea deveni nuclear.
- Cu alegerile intermediare aflate la doar o săptămână distanță, Casa Albă a ales să se angajeze în discuții. Americanii doreau să evite implicarea militară și, în schimb, să prezinte poporului american prevenirea celui de-al Treilea Război Mondial ca o realizare a lui Trump.
- Fără America în frunte grupului de rezistență, Berlinul a ales să nu folosească instrumentele militare de care dispunea – cum ar fi transmiterea de ordine de luptă unei brigăzi germane din Lituania – pentru a înfrunta agresorul.
- Mai departe, simularea a arătat că odată ce președintele SUA s-a retras, NATO a fost practic dezactivat: în absența acordului Americii, aliații n-au putut folosi planurile de apărare colectivă sau sistemul de comandă și control al organizației. Nu au putut face altceva decât să urmărească cum Trump accepta discuții la nivel înalt cu Kremlinul.
- Printr-o combinație de îndrăzneală militară, viclenie diplomatică și strategie la limită, Putin a discreditat Articolul 5, principiul fondator al NATO de apărare colectivă, și a consolidat poziția Rusiei ca putere cheie în Europa.
În realitate, unii factori de decizie din capitalele statelor NATO sunt sceptici că Rusia ar putea reuși acest lucru, și nu fără motiv, scrie expertul. De fapt, este puțin probabil ca rușii să aibă elementul surpriză de partea lor. Serviciile de informații din țările NATO monitorizează cu atenție mișcarea trupelor rusești: orice încercare de a concentra soldații ar fi imediat cunoscută generalilor occidentali.
Există însă motive să credem că Kremlinul, în anumite condiții, ar lua în considerare un atac armat pe teritoriul Alianței.
De ce ar ataca Rusia NATO
În primul rând, există un motiv legat de NATO. De-a lungul celui de-al patrulea sfert de secol petrecut la Kremlin, Putin a vorbit în termeni direcți despre NATO, care reprezintă o amenințare majoră la adresa securității Rusiei, iar acum aceasta este mai mare ca oricând. În mod ironic, prin invadarea Ucrainei, președintele rus a transformat NATO într-un pericol mult mai mare. Liderul de la Kremlin le-a spus în repetate rânduri rușilor că adevăratul război nu este îndreptat împotriva Ucrainei, ci împotriva întregului NATO. A spus-o atât de des, încât trebuie s-o creadă și el.
Apoi, există puterea armatei Rusiei. În ciuda eșecului său de a zdrobi Ucraina, Rusia are acum o forță terestră mai mare și produce mai multe tancuri, obuze și rachete decât înainte de invazie. Mai mult, spre deosebire de potențialii adversari NATO, știe cum să ducă războiul modern cu drone. În simularea de război, capacitatea armatei de a stabili controlul asupra unei fâșii din teritoriul NATO fără a-și părăsi poziția a fost un element crucial pentru succesul Rusiei.
Există, de asemenea, mediul informațional al lui Putin. Izolarea indusă de pandemie a fost unul dintre precursorii invaziei Ucrainei: înconjurat de un mic cerc de lingușitori, președintele rus a pierdut contactul cu realitatea. Războiul l-a izolat și mai mult pe Putin, iar oamenii din jurul său se tem și mai mult să-i spună adevărul. Având în vedere că elitele și societatea în general sunt intimidate de represiune, ce îl poate împiedica pe Putin să ia o altă decizie dezastruoasă?
Și percepția lui Putin asupra adversarului contează. În 2022, el considera în mod clar că Occidentul era slab și dezbinat. Acum vede o Europă nesigură, care face primii pași într-un proces de reînarmare costisitor și controversat din punct de vedere politic. Până când acest efort va fi transformat în echipamente și capabilități suficiente pentru a descuraja Rusia, există o fereastră de oportunitate în care Rusia, deși fundamental mai slabă decât NATO, ar putea avea un avantaj militar.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Nu în ultimul rând, mai e și Trump. Niciun președinte american nu a pus mai mult la îndoială credibilitatea NATO și nu a creat mai multe rupturi cu aliații europeni. În timpul războiului din Iran, lipsa de respect a lui Trump față de alianță a crescut vertiginos. Urmărind cum face implozie legătura transatlantică, Putin ar putea crede că poate combina apelurile la vanitatea lui Trump cu intimidarea nucleară pentru a convinge America să nu apere Europa – așa cum a făcut și Gabuev în simularea de război.
Care e partea bună
Vestea bună este că Europa poate descuraja eficient Kremlinul, cu sau fără America.
În scenariul de război, de exemplu, existau soluții ieftine și rapide care ar face o invazie rusească mult mai puțin probabilă, cum ar fi amplasarea unor câmpuri minate și fortificații din epoca Primului Război Mondial de-a lungul frontierei NATO cu Rusia și Belarus. Acestea ar putea fi combinate cu instrumente ale secolului XXI, cum ar fi mult discutatul zid de drone de pe flancul estic al NATO și, probabil, cea mai puternică armă dintre toate, hotărârea.
Toate acestea sunt fezabile. Dar timpul este esențial: cea mai periculoasă perioadă, așa cum Alexander Gabuev a aflat jucându-l pe Putin, ar putea fi în curând aproape.
