Ce este Pactul UE privind migrația și azilul
Noul pact european privind migrația și azilul a fost votat miercuri, 10 aprilie, de către europarlamentarii de la Bruxelles, declanșând o reformă de anvergură a politicii de migrație a Europei. Acest „pact privind migrația” prevede în special un control mai strict al sosirilor de migranți în Uniunea Europeană (UE) și introducerea unui mecanism de solidaritate între statele membre ale UE în ceea ce privește distribuirea refugiaților.
Prezentat în 2020, acest proiect de reformă a făcut obiectul unor negocieri intense între cele 27 de state membre UE, care au rămas profund divizate pe această temă, de la criza refugiaților din 2015 încoace și chiar după votul din Parlamentul european de miercuri 10 aprilie, vot care a avut loc cu două luni înainte de alegerile europene.
Citeşte şi: Accident grav la Măgdăcești
Noul Pact european constă într-un set de zece instrumente (6 regulamente, 3 recomandări și o directivă) menite să ducă la un echilibru între controlul frontierelor și solidaritate în primirea refugiaților pe teritoriul european. În timp ce pactul urmărește să încerce să controleze mai bine frontierele, filozofia generală rămâne aceeași din acordul precedent numit: „Dublin III”.
Ce este Pactul UE privind migrația și azilul
Prezentat la 23 septembrie 2020, de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Pactul european privind azilul și migrația își propune să reformeze în profunzime politica de migrație a Europei, care a fost serios provocată în timpul crizei migrației din 2015. Afluxul masiv de migranți (1,8 milioane de sosiri într-un an) a destabilizat foarte mult cooperarea dintre statele membre și a ilustrat eșecul Europei în domeniul azilului și al imigrației. Astăzi, UE se confruntă cu o nouă creștere a cererilor de azil. Au atins cel mai înalt nivel de la criza migrației din 2015, cu 1,14 milioane de cereri în 2023. Agenția europeană de pază de frontieră și de coastă, Frontex, a raportat, de asemenea, că 2023 a înregistrat cea mai mare creștere a intrărilor ilegale în Uniunea Europeană din 2016.
Adoptat în 2013, acel regulament deleagă examinarea cererilor de azil primei țări din UE unde sosesc migranții (Italia, Grecia, Malta etc.), concentrând astfel o mare parte din presiunea migrației asupra acestor țări. Criza din 2015 a evidențiat ineficiența acestui proces, punctele slabe ale sistemelor naționale de azil și lipsa de solidaritate în cadrul UE; întrucât țările aflate în prim-plan, precum Grecia, au fost copleșite și incapabile să proceseze în mod corespunzător cererile de azil.
De atunci, țările de prima intrare au cerut un mecanism de solidaritate mai eficient – dar fără rezultat. În urma crizei migrației, a fost întocmit o propunere de cote și distribuție obligatorii de refugiați, dar nu a avut efectul scontat; întrucât nu a fost aplicat de anumite state membre precum Polonia și Ungaria. Prin urmare, a fost propus un nou pact pentru a remedia aceste dificultăți și neajunsuri.
Ce este Pactul UE privind migrația și azilul
În termeni concreţi, Bruxelles-ul intenționează acum să acționeze asupra a trei elemente cheie:
- Procesare mai rapidă la frontierele UE. Pactul prevede „noi proceduri pentru stabilirea rapidă a statutului la sosire”. Migranții ar afla mai repede – în decurs de cinci zile – dacă ar putea rămâne în Europa sau trebuie să plece, printr-o procedură de „screening” la intrare (controale de identitate, securitate și sănătate, precum și amprentare).
- Cooperare mai strânsă cu țările de origine și de tranzit (cum ar fi cele din Balcani) pentru a limita sosirile de migranți și pentru a combate rețelele de trafic de persoane. În special, Bruxelles-ul urmărește să schimbe modul în care se formează parteneriatele internaționale în materie de migrație cu țări externe și să stabilească un cadru mai voluntar pentru politica europeană de migrație a forței de muncă.
- Un mecanism de solidaritate nou, mai flexibil. Fiecare țară ar trebui să contribuie la mecanismul de solidaritate, dar într-un mod mai puțin restrictiv. În timp ce relocarile (transferurile solicitanților de azil între statele membre ale UE) erau teoretic obligatorii până acum, ele ar trebui acum să fie voluntare. Țările ar avea astfel mai multe opțiuni: relocari, contribuții financiare sau alte măsuri de solidaritate (desfășurarea de personal sau asistență logistică în alte țări etc.). În fiecare an, pentru a face un bilanț mai bun al fluxurilor migratorii, Comisia ar elabora un raport și va propune recomandări.
Ce este Pactul UE privind migrația și azilul
Votul de miercuri, care se așteaptă acum să fie aprobat de statele membre, pune capăt a opt ani de impas din cauza eforturilor repetate de a înăspri gestionarea frontierelor și procesele de azil în blocul de 27 de membri.
Noile legi trebuie să fie acum aprobate de liderii europeni, cu opoziția garantată din partea noului premier al Poloniei, Donald Tusk. El a spus deja că nu va fi de acord cu o nouă lege care să oblige fiecare țară din UE să-și ia partea de oameni din țări precum Italia dacă sistemele lor devin cu totul copleșite. Cu toate acestea, pachetul privind migrația a fost criticat și de politicienii de dreapta, care au susținut că noile legi nu merg suficient de departe.
Printre cei care au votat împotriva unor părți ale pactului de azil și migrație s-au numărat partidele de extremă dreapta franceze și spaniole din Parlamentul European Rassemblement National și Vox, precum și populiștii naționaliști polonezi și Fidesz-ul lui Viktor Orbán.
