Rezervele “strategice” de petrol sunt cantități mari de țiței sau produse rafinate stocate de statele consumatoare pentru a garanta securitatea energetică în cazul unei crize precum cea actuală.
Acestea pot conține nu numai țiței, ci și motorină, benzină, combustibil pentru avioane, explică publicația italiană Correre della Sera, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Când au fost instituite?
Rezervele strategice pentru țările OCDE au devenit obligatorii în 1974, odată cu înființarea Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), ramura energetică a Organizației, și după șocul petrolier din 1973. Țările membre AIE se angajează să mențină cel puțin 90 de zile de importuri nete de petrol ca rezerve de urgență.
UE a introdus, de asemenea, o obligativitate în 2006 (actualizată de mai multe ori de atunci), iar directiva europeană impune fiecărui stat membru să mențină valoarea cea mai mare între 90 de zile de import net și 61 de zile de consum intern.
Ce s-a decis pe 11 martie și de ce?
Cei 32 de membri ai AIE au decis în unanimitate să elibereze 400 de milioane de barili de petrol din rezervele lor de urgență pentru a aborda blocajul din Strâmtoarea Hormuz și creșterea bruscă a prețului barilului, care a crescut de la aproximativ 60 de dolari înainte de războiul cu Iranul la peste 120 de dolari, înainte de a scădea la aproximativ 100 de dolari.
În 2025, o medie de aproximativ 20 de milioane de barili pe zi a trecut prin Ormuz, reprezentând aproximativ 25% din totalul petrolului maritim la nivel mondial, peste 80% din acesta fiind direcționat către Asia și Orientul Îndepărtat.
La ce valoare se ridică rezervele strategice ale AIE?
Acestea sunt estimate la aproximativ 1,2 miliarde de barili, la care trebuie adăugate încă 600 de milioane de barili de rezerve industriale, menținute prin mandat guvernamental. Decizia de a elibera o parte din aceste rezerve fusese deja luată în 1991 (primul Război din Golf), în 2005 (uraganele Katrina și Rita), 2011 (războiul civil din Libia) și de două ori în 2022, după invazia rusă în Ucraina. Dar niciodată cu cantități precum cele decise pe 11 martie.
Vor fi acestea suficiente pentru a aborda criza actuală?
Principala întrebare este dacă actualul conflict va dura sau nu și dacă transportul maritim este posibil prin Ormuz. Dacă infrastructura petrolieră a regiunii nu va suferi daune suplimentare, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite vor putea continua să exporte o parte din țițeiul lor prin rutele alternative actuale, care ocolesc Ormuz. Alte țări producătoare, atât OPEC, cât și non-OPEC, își pot consolida capacitatea rămasă și o pot crește, în timp ce țările consumatoare pot reduce cererea prin măsuri de eficiență sau, în cazuri extreme, raționalizând.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Țările OCDE, cu eliberarea a 400 de milioane de barili și având în vedere că 5-6 milioane de barili le sunt destinați din Orientul Mijlociu (către Japonia, Coreea de Sud și Taiwan în principal, urmate de UE și SUA), își garantează teoretic 60-70 de zile de consum. Și, în teorie, prețurile ar trebui să fie afectate și de acoperirea cererii.
Au China și India rezerve strategice comparabile?
Nu doar țările OCDE s-au dotat cu o rezervă de resurse. China și India, printre cei mai mari consumatori de petrol și derivate din lume, au, de asemenea, rezerve semnificative. Conform unui raport guvernamental de la New Delhi, India are aproximativ 250 de milioane de barili, echivalentul a șapte până la opt săptămâni de consum. China și-a mărit constant rezervele în ultimii ani, acestea fiind în prezent între 1,2 și 1,3 miliarde de barili, egale sau mai mari decât cele ale țărilor OCDE. Însă, Beijingul nu publică cifre oficiale.
