Furia împotriva obligativității voalului s-a transformat într-o contestare a pilonului teologic al regimului clerical.
Protestele masive din Iran din ultimele 10 zile au început să se reorienteze într-o direcție diferită de furia publică provocată de regulile stricte privind codul vestimentar feminin – reguli care pe 16 septembrie au dus la moartea unei femei în custodia poliției. În schimb, mulți protestatari au acum pancarte care contestă principiul teologic ce justifică aplicarea unor astfel de norme sociale de către regim: anume că un singur om, cunoscut drept „conducătorul suprem”, deține un mandat divin de a controla societatea iraniană, scrie THE CHRISTIAN SCIENCE MONITOR din SUA, potrivit rador.
„Zilele mullahului s-au terminat”, scria pe o pancartă. O alta proclama „Jos regimul Velayat-e Faqih”, referindu-se la o doctrină atipică a răposatului ayatollah Ruhollah Khomeini, conform căreia islamul impune ca un „jurist gardian” ori un teolog să conducă țara.
Citește și: Zelenski denunţă referendumurile organizate de Rusia – Black News
Iranienii au multe nemulțumiri, de la inflația ridicată până la interzicerea unor articole vestimentare feminine, însă ei par a fi tot mai uniți în căutarea unei alternative democratice la teocrația iraniană. Un sondaj realizat în februarie de o fundație olandeză arată că 72% din iranieni nu vor ca șeful statului să fie un cleric șiit. Peste 50% ar prefera o variantă de sistem de guvernare secular, cum ar fi o republică democratică sau o monarhie constituțională.
Criticile fățișe la adresa pilonului teocratic al regimului survin într-un moment delicat. Conducătorul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, care s-a născut în 1939, pare că manevrează pentru a-și asigura un succesor. Posibilitățile variază de la fiul lui, Mojtaba Khamenei, până la actualul președinte Ebrahim Raisi, a cărui victorie la alegerile de anul trecut a fost aranjată de conducătorul suprem. Dacă populația consideră acum că regimul clerical nu are legitimitate, următorul conducător – și regimul însuși – s-ar putea să nu supraviețuiască.
„Nicicând n-a mai fost contestat atât de mult sistemul”, scrie Tara Kangarlou, autoarea cărții „Bătaia inimii Iranului”, într-un editorial publicat de mai multe ziare europene. Chiar și în centre de studiu al islamului, cum e orașul Qom, unii teologi pun la îndoială doctrina Velayat-e Faqih. În 2019 Ahmad Vaez, un oficial al regimului, a declarat: „Separarea religiei de politică ori indiferența [clerului] față de chestiunile sociale și politice […] este un pericol”.
În timp ce protestele continuă, rolul clerului în Iran a ajuns acum în lumina reflectoarelor. În Irakul vecin cei mai respectați clerici șiiți își asumă un rol discret, influențând societatea în sfera spirituală mai degrabă decât dictându-i comportamentul moral. Ei susțin totodată și democrația. Cu un astfel de model chiar în vecini, tot mai mulți iranieni pot contesta cu ușurință pretenția propriilor clerici de a cârmui prin drept divin.
