În timp ce SUA abandonează ordinea mondială pe care au construit-o, China și-o construiește pe a ei – cum ar trebui să reacționeze Europa?
Reuniunea la nivel înalt UE-China de săptămâna viitoare va avea loc la Beijing, întrucât președintele chinez Xi Jinping nu se coboară el să vină la Bruxelles. Spre disprețul responsabililor de securitate americani, acest lucru se vede de peste ocean ca încă un rând de temenele făcut de europeni la picioarele Chinei, scrie THE FINANCIAL TIMES, potrivit stiripesurse.ro.
Reuniunea nu va duce la acel „mare târg” cu China la care visează zadarnic unii europeni. Și totuși, evenimentul e extrem de important. Europenii sunt înconjurați de trei puteri ostile – Rusia, SUA și China -, dintre care pe una abia dacă o pot înțelege. China nu reprezintă niciodată o prioritate pentru UE, fiind mutată mereu mai spre coada agendei de întâlniri, afirma săptămâna trecută la conferința Asia Society France de la Paris Nadine Godehardt de la German Institute for International and Security Affairs. Europenii nu s-au decis încă cum să abordeze problema Chinei. Washingtonul a proclamat-o inamic principal, dar pentru Europa acea poziție e ocupată deja de Rusia. Adevărul e că această absență a inamicului comun e un factor care a contribuit la îndepărtarea europenilor de americani.
Citeşte şi: Cinci moldoveni au rămas fără cetăţenie după ce s-au înrolat în GOTR – Stiripesurse.md
„Nu știm de fapt ce vrea China de la Europa”, a declarat Jean-François Huchet de la Institut national des langues et civilisations orientales din Franța. I-am ascultat pe experți, și în special minusculul grup select de cercetători occidentali care cunosc limba chineză, în încercarea de a înțelege ce vrea China și cum ar trebui să-i răspundă Europa.
Relația lor e clădită pe neîncredere. China și Europa nu au valori comune. Acest lucru n-a afectat mai deloc Europa până acum, un exemplu fiind prigonirea minorității uigure musulmane de către Beijing. Însă în ultimii ani amenințarea chineză a devenit una directă. China sprijină războiul lui Putin din Ucraina. China spionează Europa. Industria ei tehnologică a depășit-o pe a Europei. Iar europenii au realizat că un atac al Beijngului asupra Taiwanului n-ar fi o simplă atrocitate îndepărtată. I-ar lovi și pe ei. Până la 50% din navele de containere ale lumii traversează Strâmtoarea Taiwanului, a observat Simona Grano de la Universitatea din Zurich. O blocadă chineză a strâmtorii ar decima PIB-ul mondial.
Anne-Marie Brady de la Universitatea din Canterbury, Noua Zeelandă, afirmă că din perspectiva ideologică „Europa e o ordine democratică, deci constituie o amenințare intrinsecă la adresa Chinei”. În timp ce SUA abandonează ordinea mondială pe care au construit-o, China încearcă să și-o construiască pe a ei. În confruntarea aceasta China dispune de pârghii – și le va folosi. Controlul ei asupra pământurilor rare nu e decât punctul de pornire. Pe tot globul se extrag minerale de importanță strategică, în special de către companii occidentale, însă acestea transportă majoritatea minereurilor la rafinării chinezești neștiute de nimeni care nenorocesc mediul. De pildă, China rafinează peste 75% din necesarul mondial de galiu, grafit și silicon. „E cea mai mare problemă strategică pe care o are lumea acum”, mi-a spus un foarte important responsabil al unei organizații internaționale. Conform acestuia, China ar putea să înghețe chiar și mâine dacă ar vrea sectoarele energetic, tehnologiei înalte și al apărării din Occident, doar prin sistarea livrării câtorva minerale.
Ce-și dorește China de la Europa, mai presus de orice, e să ne vândă chestii. Paradoxul chinez constă într-o economie cu mari probleme care produce însă tehnologie greu de egalat. „Cam 50% din economia Chinei e disfuncțională, în vreme ce vreo 5% merge remarcabil de bine”, a declarat Dan Wang de la Universitatea Stanford la conferința Asia Society. Remarcabilii producători de vehicule electrice și baterii din China concurează între ei, călcându-se pe bătături pe piața internă, astfel încât au nevoie de clienți europeni. Iar aici deține și Europa o oarecare pârghie.
UE a impus taxe vamale pe vehiculele electrice chinezești, însă China s-a apucat să-și construiască fabrici în Ungaria – portița din dos a Europei. Consumatorii europeni abia așteaptă să cumpere mașini chinezești fiabile și ieftine care nu necesită deloc benzină. Până și șeful companiei Ford, Jim Farley, a declarat că nu poate lăsa din mână volanul mașinii sale Xiaomi. Costul și calitatea vehiculelor chineze „sunt de departe superioare celor pe care le-am văzut în Vest”, a afirmat el. Xiaomi și BYD ar putea deveni primele mărci de prestigiu ale Chinei. Harald Hendrikse, analist la Citi, mai precizează că în China costul energiei e mult sub cel din Germania: „De ce ai vrea să fabrici în Germania?” Lucru care îi îngrozește pe politicienii europeni. Dacă industria automobilelor din Europa ar pierde milioane de locuri de muncă, atunci germanii nemulțumiți ar putea duce la putere AfD-ul de extrema dreaptă. În definitiv, ceva similar s-a întâmplat și în SUA.
Europa și China nu vor încheia vreun acord comercial remarcabil, în mare măsură deoarece comerțul dintre ele nu crește decât într-o singură direcție. „Fantezia pieței chineze”, care datează încă de pe vremea în care baronii britanici ai bumbacului din epoca victoriană visau să-i îmbrace pe chinezi, e acum pe moarte, afirmă Brady. Un anumit târg limitat pare totuși posibil: în privința energiei regenerabile. Europa nu prea are petrol, gaze și energie nucleară, iar la cărbune nu mai vrea să se întoarcă. Ar putea atrage unele firme de energie curată care sunt „expulzate” acum din SUA. Însă Europa nu-și poate atinge obiectivele energetice verzi și ținta net zero decât cu baterii, panouri solare, turbine eoliene și linii de transmisiune din China. „E un mariaj”, apreciază antreprenorul sud-african Ross Douglas, care lucrează cu firme chineze. „Numai că nu unul ideal.”
