Oamenii de ştiinţă au identificat în Australia cel mai vechi crater de impact meteoritic de pe Pământ, o descoperire care ar putea remodela în mare măsură înţelegerea formării planetei noastre şi a originii vieţii, conform unui studiu publicat joi, transmit agenţiile AFP şi Xinhua.
Craterul, descoperit într-o regiune îndepărtată din nord-vestul Australiei, “contestă puternic ipotezele anterioare despre istoria străveche a planetei noastre”, au declarat cercetătorii de la Universitatea Curtin într-un raport, informează stiripesurse.
Echipa australiană a analizat straturile de rocă din North Pole Dome, o zonă din regiunea Pilbara din Australia de Vest, şi a găsit dovezi ale unui impact major cu un meteorit, în urmă cu 3,5 miliarde de ani.
“Înainte de descoperirea noastră, cel mai vechi crater de impact avea 2,2 miliarde de ani. Acesta este de departe cel mai vechi crater cunoscut şi descoperit vreodată pe Pământ”, a declarat Tim Johnson, coautor al studiului.
Pentru profesorul Chris Kirkland, coautorul principal al studiului, această descoperire oferă o nouă perspectivă asupra modului în care meteoriţii au modelat Pământul.
“Descoperirea acestui impact, precum şi a altora din aceeaşi epocă ar putea explica multe despre modul în care a început viaţa, deoarece craterele de impact au creat medii care au susţinut viaţa microbiană, cum ar fi bazine de apă fierbinte”, a spus Kirkland.
“De asemenea, ele rafinează radical înţelegerea noastră despre formarea scoarţei terestre – cantitatea enormă de energie degajată de acest impact ar fi putut juca un rol în formarea scoarţei terestre”, a adăugat cercetătorul.
Cercetătorii au identificat craterul prin prezenţa unor formaţiuni stâncoase unice, specifice, create sub presiunea extremă a impactului unui meteorit. Aceste formaţiuni, descoperite la aproximativ 40 de kilometri vest de Marble Bar, în regiunea Pilbara, s-au format când un meteorit a lovit zona cu peste 36.000 km/h.
Potrivit studiului publicat în Nature Communications, acesta ar fi fost un eveniment planetar major, care ar fi dus la formarea unui crater de peste 100 kilometri lăţime şi care ar fi trimis resturi în întreaga lume.
Johnson a explicat că observaţiile de pe Lună indică faptul că impacturile de mari dimensiuni erau frecvente în perioada timpurie a sistemului solar. Cu toate acestea, el a remarcat că lipsa unor cratere cu adevărat străvechi pe Pământ i-a determinat pe geologi să ignore în mare măsură semnificaţia lor.
“Acest studiu adaugă o piesă crucială la puzzle-ul istoriei evenimentelor de impact de pe Pământ şi sugerează că mai multe cratere vechi ar putea fi descoperite în timp”, a declarat el.
