Oamenii de știință chinezi au descoperit un mecanism crucial ce explică modalitatea prin care Terra ar fi stocat cantități enorme de apă la începuturile evoluției sale, descoperire care oferă o perspectivă nouă asupra evoluției spectaculoase a Pământului de la o minge de magmă la planeta care susține viață din ziua de azi, informează vineri Xinhua.
Un grup de cercetători de la Institutul de Geochimie din Guangzhou, administrat de Academia Chineză de Științe, a demonstrat experimental că mantaua profundă a Pământului ar fi acționat asemenea unui rezervor masiv de apă în urmă cu peste patru miliarde de ani, potrivit unui studiu publicat vineri în revista Science.
”Ce s-a întâmplat cu apa după ce oceanele de magmă de la începuturile Terrei s-au cristalizat? În ceea ce privește mantaua de la cea mai mare adâncime, răspunsul a fost unul vag”, se afirmă într-un editorial publicat în revistă.
Răspunsul îl oferă bridgmanitul, mineralul dominant în mantaua inferioară. Deși până acum se credea că deține o capacitate limitată de stocare a apei, echipa chineză a descoperit că acest mineral are de fapt o abilitate puternică de stocare, care variază în funcție de temperatură.
Oamenii de știință au recreat condițiile extreme din mantaua inferioară – presiune mare și temperaturi incandescente de aproximativ 4.100 de grade Celsius – folosind o celulă de diamant-nicovală în combinație cu încălzirea laser.
Descoperirile oamenilor de știință au scos la iveală un paradox: cu cât mediul este mai fierbinte, cu atât mai eficient bridgmanitul captează și înmagazinează molecule de apă formate în urma răcirii magmei.
În urma acestui proces, în mantaua solidă ar fi fost posibilă izolarea unei cantități de apă echivalentă cu un volum cuprins între 0,08 și 1 din volumul tuturor oceanelor moderne, se afirmă în studiu.
Acest ”depozit de apă” a fost readus treptat la suprafață prin activități vulcanice, contribuind la formarea unei planete albastre și locuibile.
