Oamenii de știință spanioli au descoperit o nouă specie de „câine-urs” dintr-un craniu descoperit acum 30 de ani. La vremea respectivă, cercetătorii au presupus că aparținea unui exemplar deja cunoscut.
Cercetătorii spanioli au descoperit o nouă specie de „câine-urs”, potrivit Euronews.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
Craniul a fost descoperit în anii 1990, în timpul uneia dintre campaniile de săpături de la Els Casots. Situl fosil a devenit, în timp, una dintre localitățile miocene de referință din Europa.
La vremea respectivă, cercetătorii au presupus că aparținea unui exemplar deja cunoscut. Ei credeau că aparține unui exemplat din genul Paludocyon, din care fuseseră găsite rămășițe fragmentare în zonă și în alte țări. Neavând nimic nou de studiat, piesa a fost depozitată.
Abia în 2014, în timp ce se pregătea o teză de doctorat, cineva a analizat din nou craniul și și-a dat seama că aparține unei specii noi.
Specia cu care fusese comparat era mult mai robustă. Aceasta avea dimensiunea unui leu sau a unui tigru și o greutate de aproape 200 de kilograme, potrivit sursei.
Ceea ce aveau în fața lor părea mai mic și probabil mai puțin musculos. Oamenii de știință și-au petrecut ultimii doi ani confirmându-și suspiciunea. Nu era vorba de un Paludocyon cunoscut, ci de o specie pe care nimeni nu o descrisese până atunci.
Noua specie a fost numită Paludocyon moyasolai, în onoarea paleontologului Salvador Moyà-Solà. Els Casots a de venit situl de referință mondial pentru acest animal.
Conform calculelor cercetătorilor, această animal era membrul unui grup dispărut de carnivore. Acesta combina trăsături asemănătoare câinilor și urșilot, fără a aparține cu adevărat niciunuia. Avea aproximativ dimensiunea unui câine mare, cântărind între 50 și 70 de kilograme, mai arată sursa citată.
Rămășițele recuperate includ craniul, o mare parte a dentiției și un molar inferior izolat. Ele reprezintă suficient material pentru a observa ceva ce a atras atenția echipei: dezvoltarea neobișnuită a molarilor posteriori, cu un al doilea molar superior deosebit de lat și un al treilea mai mare decât este tipic pentru gen.
Această dentiție indică o dietă variată, compatibilă cu un vânător mezocarnivor capabil să urmărească pradă mică și mijlocie, căprioare primitive, bovide, porci ancestrali, fără a fi cel mai puternic animal din mediul său.
Mediul în care trăia acum aproximativ 15,9 milioane de ani era foarte diferit de cel de astăzi. Trăia într-o lagună puțin adâncă, înconjurată de pădure tropicală, cu crocodili, șerpi, pești și o diversitate notabilă de mamifere care împărțeau același spațiu.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Mediul acvatic a fost tocmai ceea ce a permis o conservare atât de bună a fosilelor. Corpurile au rămas prinse în noroi după moarte, ceea ce le-a protejat de descompunere, arată sursa
Descoperirea se adaugă la cercetări mai ample privind modul în care comunitățile de carnivore mari erau organizate în timpul Miocenului în Peninsula Iberică.
