Latrine deschise – o dală de beton cu o gaură în ea, peste o fosă de trei metri adâncime – sunt folosite în continuare în mod curent în zone izolate şi sărace din Africa de Sud – o ţară clasată de către Banca Mondială în 2022 drept cea mai inegalitară ţară din lume -, nişte ”moşteniri ale apartheidului”, criticate cu regularitate din cauză că se află la originea multor accidente grave, semnul unor inegalităţi puternice la 30 de ani de sfârşitul regimului rasist, potrivit lui Sibusiso Khasa de la Amnesty International, relatează AFP, scrie news.ro.
Oratile Diloane, în vârstă de 12 ani, este incapabil să se exprime în mod clar. Când îşi scoate boneta, descoperă o cicatrice pe cap, sechelele unei căderi în aceste toaltele rudimentare ale şcolii sale, într-un colţ rural al Africii de Sud.
Citește și : Centrala nucleară din Zaporojie, subiect de îngrijorare. Există un risc nuclear real sau sunt doar provocări?
Potrivit unor date oficiale, peste 3.300 dintre cele 23.000 de şcoli publice din ţară sunt dotate cu aceste latrine.
Lipsa unor infrastructuri decente este şi rezultatul eşecului guvernelor succesive de a garanta aceleaşi drepturi tuturor, subliniază Khasa.
Guvernul promite cu regularitate.
În 2018, preşedintele Cyril Ramaphosa anunţa deblocarea unor fonduri în valoare de o jumătate de milion de dolari pentru a eradica – în doi ani – latrinele cu fosă.
Recent, ministrul Educaţiei, Angie Motshekga, a stabilit un nou orizont – 2025.
”Faptul că ei nu-şi respectă propriile termene este un indiciu flagrant al lipsei voinţei politice”, apreciază Khasa.
La Şcoala Primară din satul Kanana, situat la 180 de kilometri nord-vest de Johannesburg, toletele cu fosă au fost înlocuite în urma accidentului lui Oratile.
Mama sa, Refilwe Diloane, în vârstă de 46 de ani, povesteşte AFP despre ”vânătăi şi capul inflamat” al fiului său, salvat în ultimul moment, şi despre ”materiile fecale” care-i ieşeau din gură.
”FRICĂ PENTRU COPIII NOŞTRI”
Ea evocă zâmbind cu tristeţe amintirea unui copil vioi şi sănătos, care ”ar fi putut să fie viitorul preşedinte”. ”Accidentul mi-a ucis copilul”, spune ea în lacrimi.
Oratile suferă în prezent de hidrocefalie, o tulburare care perturbă funcţionarea cerebrală, dar şi de epilepsie şi autism. El a fost operat în 2018, însă pierderile de memorie subzistă.
Incapabil să-şi amintească ce vârstă are, el îşi aminteşte însă ceea ce i s-a întâmplat. ”Am căzut în toalete”, iar grădinarul şcolii ”a venit să mă scoată”.
Cu un urs de pluş în braţe, el se duce de colo-colo, intrând şi ieşind din casă. Vorbeşte singur şi, din când în când, râde.
Emmanuel Mantlathi încetineşte, la volanul unei minidube, în drumul prăfuit. Claxonează şi-i face semn băiatului pe care-l ducea la şcoală în fiecare dimineaţă.
În martie, o fată în vârstă de patru ani a murit în toaleta cu fosă a unei şcoli în sudul ţării.
În aprilie, altă fată, în vârstă de doi ani, a pierit la fel, în curtea din spatele unei case, în altă provincie.
Contactat de AFP, Ministerul Educaţiei nu a răspuns.
În ultimii doi ani, asociaţii de apărarea drepturilor familiilor au dat Guvernul în judecată.
În 2019, un tribunal l-a condamnat să plătească echivalentul a 60.000 de euro familiei lui Michael Komape, care a murit după ce a căzut în toalete deschise în 2014. El avea cinci ani.
Citește și : Biden spune că democraţia nu este niciodată garantată
”Ne este frică pentru copiii noştri”, declară Lebogang Lebethe, în vârstă de 48 de ai, mama a patru copii, în timp ce prăşeşte nişte cartofi dulci în grădină. Casa sa se află lângă cea a familiei Diloane. Unul dintre fiii săi era în aceeaşi clasă cu Oratile când a avut loc accidentul.
Atunci când ”ne lăsăm copiii la şcoală, noi credem (…) că sunt în siguranţă. O poveste ca asta este devastatoare”, spune ea.
