Pe 1 și 2 noiembrie, Mexicul se umple de flori, lumânări și cranii din zahăr colorate, pregătite nu pentru tristețe, ci pentru celebrarea vieții celor plecați.
Florile de gălbenele, lumânările aprinse și craniile din zahăr, numite calaveritas, sunt nelipsite de pe altarele dedicate celor dragi în Ziua Morților, una dintre cele mai importante tradiții mexicane, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Asemenea pâinii rituale pan de muerto, aceste mici cranii decorate viu colorat reflectă modul în care mexicanii aleg să-și amintească morții cu bucurie, nu cu durere.
„Foarte puțini le cumpără ca să le mănânce,” spune Adrian Chavarría, al cărui atelier de familie produce calaveritas încă din anii 1940 într-o piață din Ciudad de Mexico.
„Majoritatea le folosesc pentru a-și împodobi altarele.”
Tradiția are rădăcini prehispanice și se leagă de credințele agricole potrivit cărora sufletele celor plecați se întorc acasă în noaptea de 2 noiembrie, scrie Associated Press.
Pentru a-i primi, familiile pregătesc altare acasă, aprind lumânări care să le lumineze drumul și gătesc mâncărurile preferate ale celor dispăruți.
„Pun o bere, o Coca-Cola, o țigară, câte puțin din toate, ca să aibă de unde alege,” povestește Margarita Sanchez, care își face cumpărăturile de Ziua Morților împreună cu fiicele sale.
„Așa ne amintim de cei care au plecat prea devreme.”
Calaveritas sunt realizate în principal din zahăr, ciocolată sau amarant, însă fiecare regiune mexicană are propria rețetă.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Se pot adăuga migdale, semințe de dovleac, arahide sau miere.
Potrivit Departamentului de Agricultură din Mexic, originea acestor dulciuri datează din perioada mesoamericană, când aztecii modelau figurine din amarant și miere ca ofrande pentru zei.
Zahărul a fost introdus în secolul al XVI-lea de spanioli, care au adus și tehnica de turnare a figurilor, o tradiție care a dus la nașterea craniilor din zahăr de astăzi.
