Adunarea Naţională cubaneză (parlamentul) a deschis miercuri o sesiune inaugurală pentru a desemna noul preşedinte al insulei, deschizând calea unei tranziţii istorice după şase decenii de putere exclusivă a fraţilor Castro, comentează France Presse, conform agerpres.
Identitatea noului şef al executivului va fi cunoscută joi dimineaţa, la sfârşitul acestei sesiuni începute miercuri în prezenţa lui Raul Castro şi a presupusului său succesor, numărul doi al regimului, Miguel Diaz-Canel.
Citește și : Ministrul american al apărării ar fi vrut acordul Congresului înainte de lansarea loviturilor aeriene în Siria
Potrivit programului publicat de mass-media oficiale, deputaţii trebuie mai întâi să inaugureze noua legislatură şi să-şi desemneze cadrele de conducere, înainte de a alege cei 31 de membri ai Consiliului de Stat şi simultan pe preşedintele acestui organism executiv suprem, care îi va succeda lui Raul Castro.
Votul era programat pentru miercuri după-amiază, dar identitatea noului preşedinte nu va fi dezvăluită decât joi, la ora locală 09:00 (13:00 GMT), conform mass-media de stat.
De la revoluţia din 1959, Cuba a cunoscut o singură tranziţie reală la conducere. A fost în 2006, când Fidel Castro, lovit de boală, a trecut frâiele puterii în mâinile fratelui său mai mic, după mai bine de 40 de ani la conducerea ţării, când nu a împărţit puterea cu nimeni.
Fidel s-a stins din viaţă la sfârşitul anului 2016, iar astăzi este rândul lui Raul, în vârstă de 86 de ani, să cedeze locul unui reprezentant al noii generaţii, care ar trebui, fără surprize, să fie primul vicepreşedinte Miguel Diaz-Canel, un civil de 57 de ani.
Numărul doi al regimului din 2013, acest om al sistemului care seamănă puţin cu actorul american Richard Gere, a fost pregătit pentru asta. De mai mulţi ani, el reprezintă în mod regulat guvernul său în timpul misiunilor în străinătate, iar apariţiile sale în mass-media sunt din ce în ce mai frecvente.
Dacă este ales acest inginer în electronică, născut după revoluţie, el va trebui să-şi impună autoritatea şi să continue indispensabila “actualizare” a modelului economic al insulei, schiţată de cel mai mic dintre fraţii Castro. Sarcini grele pentru un om cu un profil mai degrabă discret, care a fost prezent mai mult în umbra eşaloanelor de vârf ale puterii cubaneze.
“Va fi interesant de observat dacă Diaz-Canel este capabil să reziste presiunii acestei misiuni”, notează Paul Webster Hare, profesor de relaţii internaţionale la Boston, în SUA, şi fost ambasador britanic în Cuba.
“Fidel şi Raul nu şi-au justificat niciodată poziţiile. Ei conduseseră revoluţia şi nimeni nu le-a contestat ‘dreptul’ lor de a fi conducători. Dar ei nu au creat un model democratic care să permită să conducă la o schimbare, ceea ce este unul din principalele motive pentru care Diaz-Canel se confruntă cu o sarcină dificilă”, apreciază Paul Webster Hare.
Pentru prima oară în ultimele decenii, Cuba va avea un preşedinte care nu va fi cunoscut revoluţia din 1959, nu va purta uniforma verde oliv şi nu va conduce Partidul Comunist Cubanez (PCC).
Dar el va putea completa acest deficit de legitimitate datorită lui Raul Castro, care va păstra conducerea puternicului partid unic până în 2021. În această funcţie, el va trebui să mobilizeze vechea gardă a revoluţionarilor “istorici”, percepuţi în cea mai mare parte ca reticenţi la reformele cele mai ambiţioase.
Nivelul de responsabilitate al acestora din urmă în cadrul noului Consiliu de Stat va da o indiciu asupra voinţei reformatoare a regimului şi asupra marjei de manevră a noului preşedinte.
Continuitatea sistemului obligă, acesta nu a prezentat niciodată un program, dar va trebui să ţină seama de “liniile directoare” votate de partidul unic şi de parlament, care conturează orientările politice şi economice de urmat până în 2030.
Citește și : Guvernul austriac adoptă un proiect de lege controversat privind azilul şi imigraţia
Viitorul guvern “va trebui să dea socoteală poporului, poporul va participa la decizii”, declarase Diaz-Canel în momentul votării la ultimele alegeri legislative în oraşul său Santa Clara din centrul ţării.
Potrivit unor experţi, viitorul preşedinte este aşteptat să se manifeste mai ales pe terenul economic şi cu privire la aptitudinea sa de a conduce reformele necesare pentru a redresa o economie care stagnează (1,6% în 2017) şi puternic dependentă de importuri şi de ajutorul aliatului său venezuelean, slăbit în prezent.
Conform aceloraşi experţi, cea mai importantă provocare ce se prefigurează este unificarea monetară, măsură amânată de mai multe ori, care urmăreşte să suprime un sistem de dualitate a monedelor naţionale unic în lume, responsabil din 1994 de distorsiuni într-o economie aflată încă în foarte mare măsură sub controlul statului.
