Vreme de aproape un secol Frăția Musulmană a perfectat arta gradualității – o strategie prin care ideologia avansează pas aparent inofensiv după pas aparent inofensiv
În ultimele luni a avut loc o preschimbare discretă, dar importantă la nivelul guvernelor democratice. Argentina a decis săptămâna aceasta să desemneze Frăția Musulmană drept organizație teroristă, alăturându-se unei tendințe mai generale de examinare mai aprofundată a activităților și relațiilor acestei mișcări, scrie THE JERUSALEM POST, potrivit stiripesurse.ro.
Anunțul președintelui Javier Milei survine după măsurile importante luate de guvernul american pentru a demantela o serie de rețele având legături cu Frăția Musulmană pe teritoriul național și în țări precum Egipt, Liban și Iordania. Și unele state americane – Texas și Florida – au luat recent în nume propriu măsuri avansate de restricționare ori interzicere completă a activității organizației.
Citeşte şi: CSM retrimite Maiei Sandu propuneri pentru numirea a 17 judecători – Stiripesurse.md
Poate că vă întrebați de ce există un consens atât de larg – dar mai cu seamă printre statele arabe – cum că aceste măsuri sunt nu numai justificate, ci și foarte tardive.
Răspunsul e acela că în lumea arabă conducătorii înțeleg de vreme îndelungată un lucru pe care Occidentul abia acum începe să-l realizeze. Frăția Musulmană nu reprezintă un pericol prin prisma vreunui acțiuni pe care ar întreprinde-o pe câmpul de luptă. Din contră, ea știe să folosească pe post de armă jocul cu bătaie lungă al răbdării și să exploateze înseși deschiderea și „toleranța” care caracterizează societatea iluminată.
Politica occidentală de securitate se concentrează în mod tradițional pe sponsorii statali ai terorismului și pe grupările armate extremiste. Iranul, de pildă, încă-și mai joacă rolul familiar în acest teatru de operațiuni, deși cu mai puțină încredere de sine și pe fondul proliferării putregaiului intern. Dar, fixându-și privirea cu atâta atenție pe acești eroi negativi bătători la ochi, decidenții noștri au izbutit să scape din vedere omul tăcut din colț, acela care completează politicos hârțogăraia, care înființează asociații caritabile, care organizează mișcări de tineret.
Vreme de aproape un secol, Frăția Musulmană a perfectat arta gradualității – o strategie prin care ideologia avansează pas aparent inofensiv după pas aparent inofensiv. O școală, un centru comunitar, o asociație sportivă și nimic mai mult. Totul perfect legal.
Influența gradual extinsă a Frăției Musulmane
Totul respectabil. Numai că pe de altă parte Frăția Musulmană promovează concomitent o viziune despre lume profund ostilă pluralismului și egalității, ba chiar ostilă tocmai acelor principii democratice care i-au permis ei să înflorească în Occident. Spre deosebire de acel gen de grupări ai căror membri obișnuiesc să se arunce în aer, Frăția Musulmană a învățat să se dezvolte pe seama deciziilor judecătorești, a cererilor de finanțare și a sacrosantului „dialog”.
Guvernele europene au început și ele să sesizeze efectele cumulate – numai că chinuitor de lent. Evaluările oficiale ale statului și dosarele din justiție din Regatul Unit, Franța, Germania și Austria documentează toate același tipar. Organizațiile aflate sub influența Frăției Musulmane vorbesc cu toate limbajul drepturilor civice, în vreme ce pe ascuns încurajează apariția societăților paralele, a comunităților segregate, precum și o profundă neîncredere în legitimitatea democrației – firește, cu excepția acelor cazuri în care democrația le servește pe tavă rezultatele scontate.
Costul acestui ecosistem ideologic nu mai este de acum unul abstract, mai cu seamă nu pentru comunitățile evreiești. Începând cu 7 octombrie [masacrul comis în 2023 de islamiștii palestinieni în Israel – n.trad.] intimidarea evreilor și celebrarea fățișă a violenței teroriste au explodat din Regatul Unit și până în Australia. În capitalele occidentale protestatarii laudă Hamasul, justifică omorul în masă catalogându-l „rezistență” și-și descoperă brusc flexibilitatea morală atunci când cei omorâți sunt evreii. Nu vorbim aici de vreun colaps moral spontan. Acesta e programul educațional al Frăției Musulmane.
În definitiv, nici Hamasul nu reprezintă vreun accident al istoriei. Hamasul nu este decât o ramură a Frăției Musulmane, hrănită la sânul aceleiași viziuni despre lume totalitare și antisemite. Chiar dacă nu fiecare protestatar și nu fiecare activist e afiliat formal la Frăția Musulmană, cadrul ideologic care justifică sprijinul pentru Hamas, susținerea terorismului în general și demonizarea identității evreiești e cultivat de ea de numeroase decenii.
Aceasta e și explicația bizarului tipar al indignării apărute pe străzile occidentale: sute de mii de oameni mobilizați, aparent peste noapte, în sprijinul unei organizații teroriste – în vreme ce gloanțele regimului iranian care-și seceră proprii cetățeni au fost întâmpinate cu o tăcere asurzitoare [de către segmentul care mimează indignarea morală; diaspora iraniană e încă în stradă – n.trad.]. De unde devine evident că unele victime sunt mai la modă decât altele.
Guvernele arabe și-au învățat deja lecția, la modul neplăcut. Acolo unde Frăției Musulmane i s-a lăsat spațiu de manevră ea nu a încercat să coexiste: a intrat în competiție, a dominat, a destabilizat. Cicatricile rămase în urma acelor experiențe explică și motivul pentru care numeroase state arabe au desemnat cu mulți ani în urmă Frăția Musulmană drept o amenințare la adresa securității naționale, dar și stupefacția dificil de disimulat cu care aceste țări privesc ezitările Occidentului.
Învățăminte din lumea arabă
Evoluții recente din Regatul Unit probează ideea precedentă. Decizia Emiratelor Arabe Unite de a-și suspenda bursele pentru cetățenii lor care studiază în Marea Britanie – invocând pericolul radicalizării islamiste și a influenței extremiste în mai multe campusuri universitare – reflectă îngrijorarea mai generală că un asemenea climat permisiv poate fi exploatat pentru legitimarea ideologiilor extremiste la adăpostul principiului libertății universitare și al activismului politic.
UE se confruntă în prezent cu o alegere. Abordările naționale disparate le permit rețelelor transnaționale să se adapteze rapid, mutându-și activitatea dincolo de graniță ca reacție la o interdicție națională. Desemnarea coordonată la nivelul întregii UE a Frăției Musulmane drept organizație teroristă nu ar constitui un act de represiune, ci unul de apărare, în interesul propriu.
Acesta nu e un apel la oprimarea unei religii sau la interzicerea dizidenței. E o tentativă de trasare a limitei între implicarea civică autentică și acele mișcări care exploatează libertățile democratice pentru a distruge democrația chiar din interiorul ei.
Decizia Argentinei, ca și cele ale statelor americane, precum și vechea poziție consecventă a guvernelor arabe nu reprezintă episoade izolate. Sunt simptome ale faptului că Occidentul realizează în sfârșit că marele avantaj al Frăției Musulmane n-a fost niciodată sprijinul popular, ci însăși reticența Vestului de a accepta faptul că ideologia, atunci când e însoțită de suficientă răbdare, poate fi la fel de periculoasă ca violența.
Occidentul începe în sfârșit să conștientizeze această realitate neplăcută. Acum, singura întrebare care mai rămâne e dacă Europa își va deschide ochii complet – sau va apăsa iarăși butonul de „snooze” al ceasului deșteptător.
Articol semnat de Ernest Herzog (responsabilul cu combaterea antisemitismului, informațiile și securitatea al Congresului Mondial Evreiesc)
