Un studiu german arată cum extrema dreaptă ajută partidele tradiționale să pună anumite probleme pe ordinea de zi, scrie Anna Lippert în „L’Express” (Franța).
Alianțele și coalițiile dintre partidele tradiționale și extrema dreaptă contribuie la succesul electoral al acesteia din urmă, dar ce influență au acestea asupra programelor partidelor tradiționale? Aceasta este întrebarea pusă de o echipă de cercetători de la Centrul de Științe Sociale din Berlin. Într-un studiu publicat la începutul lunii octombrie în „European Journal of Political Research”, aceștia au stabilit o legătură între problemele sociale abordate de extrema dreaptă germană în mass-media și discursul partidelor germane „mainstream”, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Pentru a face acest studiu, cercetătorii au analizat peste 500.000 de articole de presă din perioada 1994-2021 pentru a reflecta dezbaterea „culturală” (rasism, Europa, integrare, islam, securitate etc.) prezentă în mass-media. Au ales șase ziare germane cu linii editoriale diferite, combinând presa regională și națională. Rezultatele lor arată o schimbare treptată a partidelor numite „tradiționale” de studiu (restul spectrului politic german, de la creștin-democrați la stânga radicală) către subiecte acoperite de agenda politică de extremă dreaptă, în special pe teme legate de islam, integrare și imigrație. Cercetătorii observă, de asemenea, că această influență a crescut în ultimii treizeci de ani, partidele politice tradiționale preluând din ce în ce mai mult temele propuse de extrema dreaptă. Și chiar dacă aceste comentarii sunt critice sau negative, ele dau vizibilitate partidelor de extremă dreaptă și facilitează plasarea preocupărilor lor pe ordinea de zi.
Potrivit oamenilor de știință, această renaștere a discursului mediatic de extremă dreaptă afectează întregul spectru politic, nu doar dreapta, contrar opiniei generale. Partidele cele mai afectate de acest efect de contagiune sunt adesea partidele de opoziție, mult mai mult decât cele aflate la putere.
În plus, studiul observă un efect pe termen destul de scurt al acestei stabiliri a agendei media, întrucât acoperirea mediatică a subiectelor culturale evidențiate de extrema dreaptă și preluate de clasa politică scade, în general, după o lună. Știrile despre islam și integrare, pe de altă parte, au o durată de viață puțin mai lungă, de două până la trei luni.
Potrivit Teresei Völker, cercetătoare în sociologie și comunicare politică, punctul cheie al acestui studiu este că „comunicarea politică a partidelor tradiționale joacă un rol central în succesul electoral al extremei drepte”. Într-o postare pe LinkedIn, ea afirmă că „atunci când partidele tradiționale abordează probleme de extremă dreaptă, ele contribuie la răspândirea și legitimarea ideilor acesteia”. Cei care determină agenda politică și media „au o influență asupra a ceea ce cred alegătorii și cu cine votează”, a declarat ea pentru „The Guardian”.
Chiar dacă studiul se concentrează doar pe Germania, concluziile sale se vor aplica probabil și altor țări europene, comentează „The Guardian”. Potrivit lui Daniel Saldivia Gonzatti, unul dintre autorii studiului, „când extrema dreaptă spune ceva, toată lumea vorbește despre asta timp de o săptămână și, chiar dacă toată lumea este șocată, ajunge pe prima pagină a ziarelor”, în special în mass-media germană și britanică. Țările scandinave, însă, sunt o excepție, deoarece partidele tradiționale au normalizat deja sau chiar au adoptat într-o oarecare măsură agenda extremei drepte pe teme precum imigrația, susțin cercetătorii.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
De asemenea, ei subliniază că și-au realizat studiul într-o țară în care AfD (Alternativa pentru Germania) nu este încă la guvernare și că ar fi necesar să se studieze includerea problemelor de extremă dreapta pe agenda țărilor în care aceasta guvernează deja.
Studiul are și alte limitări, inclusiv faptul că nu explică modul în care politicienii adoptă discursul de extremă dreaptă. De asemenea, cercetătorii nu a analizat dinamica altor platforme, cum ar fi rețelele de socializare sau dezbaterile parlamentare.
