Cursa pentru șefia NATO: 29 la 3 în favoarea lui Rutte
Cu mai puțin de două luni până la Consiliul NATO de la Washington care coincide cu a 75-a aniversare a alianței, cursa și târguielile pentru șefia ei continuă, actualul premier olandez Mark Rutte fiind de departe favoritul.
Rutte a văzut cum membrii trec unul câte unul de partea lui, până când n-au mai rămas acum decât trei de convins. După 13 ani la conducerea țării sale, Rutte e acum mult avansat pe calea preluării șefiei alianței occidentale, relatează Euractiv citat de Rador Radio România, potrivit stiripesurse.
Citeşte şi : Pandemia covid-19 a scăzut speranţa de viaţă cu aproape doi ani în perioada 2019-2021
Asta dacă adversarul lui apărut surprinzător, președintele român Klaus Iohannis, se va retrage și Rutte va reuși să convingă ultimele câteva capitale reticente să-l susțină.
Printre opozanți sunt România, Ungaria, al cărei guvern a vorbit foarte dur contra lui Rutte, și Slovacia, care de fapt nici nu s-a pronunțat încă, din cauza schimbărilor interne. Turcia, considerată o problemă acum o lună, a renunțat la obiecții, afirmă mai mulți cunoscători.
Trei dintre ei au declarat pentru Euractiv că nici Budapesta nu i se va mai opune mult lui Rutte.
Ce e neclar acum e dacă Bratislava va fi de partea lui Iohannis, mărindu-i astfel întrucâtva șansele, sau va opta pentru Rutte, lăsându-și aliatul politic ungar să fie ultimul obstacol în calea olandezului.
Diplomații NATO sperau că numirea se va face până la Consiliu, la timp pentru petrecerea de adio a secretarului general Jens Stoltenberg, dar acum obiectivul pare tot mai puțin realist, au declarat mai mulți dintre ei.
Susținătorii lui Rutte încearcă între timp să-i descifreze intențiile lui Iohannis, care-și caută insistent o ieșire de la București sub forma unui post la vârf în străinătate.
Nu numai că el s-a propus de unul singur la șefia NATO, dar numele lui a mai fost pomenit și referitor la funcții la nivel înalt în UE, cum ar fi cea de comisar european al țării sale.
Ecosistemul militar-diplomatic i-a pus la îndoială „seriozitatea” candidaturii, a afirmat o persoană familiarizată cu discuțiile, așteptându-se ca NATO să fie prima lui opțiune.
Întârzierea procesului decizional a schimbat și natura numirii, întrucât ea va coincide acum cu târguielile politice de după alegerile europene din iunie pentru demnitățile din UE.
Candidatura la NATO a devine tot mai mult și un act de echilibristică politică, în ciuda faptului că o largă majoritate a membrilor i s-au împotrivit în ultimele luni.
Deși candidatura lui Iohannis a fost propusă în calitate de alternativă orientală la olandezul Rutte, ultimul a reușit să-i câștige pe omologii săi inițial sceptici.
Chiar dacă au mai fost secretari generali din Olanda, lucru care ar fi putut fi în defavoarea lui Rutte la început, est-europenii și balticii s-au hotărât în favoarea lui.
Citeşte şi : Parlicov: Gazul rusesc ar putea ajunge în R.Moldova prin Turcia și prin gazoductul transbalcanic în regim revers
În mod tradițional, posturile în NATO se acordă exclusiv pe baza meritului. Însă natura politică a alianței militare impune ca repartizarea funcțiilor la vârf să respecte un echilibru geografic.
Conform acestei logici, dacă Rutte va fi secretar general al NATO, țările mai mici, care adesea sunt slab reprezentate în instituțiile internaționale, vor avea astfel o șansă de a obține mai multe poziții la vârf în alianță.
Din contră, dacă secretar general va fi un român, șansele ca el să fie înconjurat la vârf de mai mulți est-europeni sunt mai mici.
