Curtea de Conturi a descoperit nereguli sistemice în gestionarea muzeelor din Moldova, care se află în bilanțul Ministerului Culturii.
Acestea sunt rezultatele auditului privind utilizarea fondurilor bugetului de stat pentru anii 2023-2024 și gestionarea patrimoniului public de către muzeele de stat aflate în subordinea Ministerului Culturii. Auditul a fost efectuat în cadrul Ministerului și a 7 muzee de stat subordonate acestuia: Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Muzeul Național al Literaturii Române, Rezervația „Orhei Vechi”, Complexul Muzeal „Orhei” și Muzeul de Istorie a Evreilor din Moldova, potrivitlogos-pres.md.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Auditul a arătat că resursele financiare și patrimoniul cultural au fost gestionate cu abateri semnificative de la cerințele legale. Astfel, din 900,7 mii de unități de patrimoniu cultural mobil gestionate de muzee, doar 3,4 mii de obiecte (0,38 la sută) sunt reflectate în evidența contabilă.
Procesul de inventariere și clasificare este recunoscut ca neuniform și extrem de lent: doar aproximativ 0,31% din fonduri sunt incluse în Registrul național al patrimoniului cultural mobil.
Auditul a evidențiat, de asemenea, probleme în punerea în aplicare a proiectelor de reconstrucție și restaurare a monumentelor.
Lipsa unui mecanism clar de prioritizare a investițiilor și neconcordanța dintre alocările bugetare și capacitățile reale ale muzeelor au condus la întârzieri ale lucrărilor, la creșterea costurilor și la riscuri de degradare a obiectelor de patrimoniu cultural. Unele cheltuieli s-au dovedit a fi nejustificate, inclusiv plata pentru lucrări care nu fuseseră finalizate.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
De asemenea, au fost constatate nereguli în administrarea veniturilor din chirii: muzeele nu au colectat datoriile în timp util, ceea ce a dus la acumularea de sume cu termene de prescripție expirate și la riscul de nerecuperare, iar lipsa evaluării valorii proprietății în contractele de închiriere a creat riscuri fiscale suplimentare.
