De ce China nu-și poate exporta modelul de stat polițienesc

Publicat:

De ce China nu-și poate exporta modelul de stat polițienesc

Nu tehnologia îl ajută pe Fratele Mai Mare de la Beijing, ci informatorii.

În ultimele două decenii conducerea Chinei a construit un sistem de supraveghere a populației cu tehnologie înaltă, aparent extraordinar de sofisticat. Software de recunoaștere facială, monitorizarea internetului și camerele video omniprezente lasă impresia că Partidul Comunist Chinez (PCC) aflat la putere a înfăptuit în sfârșit visul oricărui dictator: un stat polițienesc precum cel imaginat de George Orwell în romanul „1984”, scrie FOREIGN AFFAIRS, potrivit stiripesurse.ro.

O rețea de supraveghere de înaltă tehnologie acoperă acum întreaga țară, iar eficiența acestui sistem a fost demonstrată fără tăgadă în noiembrie 2022, când izbucnirea la nivel național a protestelor contra măsurilor pandemice de carantină a șocat PCC. Chiar dacă protestatarii au avut grijă să-și ascundă fețele cu măști și pălării, poliția i-a depistat după datele de localizare ale telefoanelor mobile. Au urmat arestări în masă.


Spionarea populației de către statul chinez nu se limitează doar la tehnologie. Se bazează și pe o organizație care depinde extrem de mult de factorul uman. În ultimii 80 de ani PCC și-a construit o vastă rețea de milioane de turnători și spioni, a căror muncă (adesea neplătită) a fost esențială pentru supraviețuirea regimului. Acești oameni, mai mult decât camerele și inteligența artificială, sunt cei care i-au permis Beijingului să suprime dizidența. Fără o astfel de rețea enormă sistemul nu ar fi putut funcționa. Ceea ce înseamnă că, în ciuda faptului că PCC a depus toate eforturile în acest sens, aparatul chinez de securitate e imposibil de exportat.

Citeşte şi: Chișinăul dă undă verde: Autoritățile vor deschide o secție de votare pentru alegerile prezidențiale rusești – Stiripesurse.md

Sistemul național de securitate al PCC a funcționat bine pentru China. Dar, cum țara se confruntă cu dificultăți economice fără precedent, aparatul va fi supus la noi presiuni și tensiuni. Partidul-stat va constata că-i va fi mai greu să-și mențină nu doar controlul tehnologic asupra populației, ci și participarea informatorilor civili care constituie seva vitală a acestui regim polițienesc.

Puternică, dar nu exagerat

China are două instituții principale de securitate internă. Există Ministerul Securității de Stat (MSS), care se ocupă cu spionajul extern și contrainformațiile interne. Acesta nu îi spionează pe cetățenii chinezi, cu excepția cazului în care sunt suspectați că au legături cu străini. Departamentul Protecției Securității Politice din cadrul Ministerului Securității Publice (MPS) este cel însărcinat cu spionarea propriilor cetățeni. MPS are și unități speciale, și polițiști normali. Între MSS și MPS există o divizare clară a muncii, fiecare dintre ele recutându-și separat informatorii. Beijingul nu publică informații la zi despre MSS, deși acum un deceniu a dezvăluit că numărul total al polițiștilor în uniformă din țară e de vreo 2 milioane. Astăzi e probabil să fie ceva mai mulți, dat fiind că bugetul securității interne a fost suplimentat.

Construcția unui aparat de spionaj intern reprezintă o sarcină complexă pentru un regim autocrat. Generație după generație, conducerea Chinei s-a străduit să atingă acel echilibru delicat în care poliția politică e suficient de puternică pentru a-și putea îndeplini funcția, dar nu atât de puternică încât să amenințe însuși regimul. Deși conducerea a reușit să obțină ce dorea, aparatul de securitate astfel rezultat nu e deloc ieftin. Beijingul a cheltuit în 2022 202 miliarde de dolari pe securitatea internă, o categorie bugetară care include poliția, MSS, Poliția Înarmată Populară [forță paramilitară cu atribuții similare jandarmeriei – n.trad.], instanțe, parchete și închisori – și care e aproximativ egală cu totalitatea cheltuielilor militare. Cifra va crește cel mai probabil, pe măsură ce PCC își extinde, modernizează și întreține programele de recunoaștere facială Skynet și Sharp Eyes. Nici unul dintre el nu e ieftin: când Sharp Eyes a fost lansat în 2016, Beijingul a cheltuit 42,2 miliarde de dolari numai pe hardware și pe instalarea acestuia.

Citeşte şi: Baltica, Arctica, Caucaz… Și dacă Europa ar trebui să facă față unui nou atac rusesc? – Stiripesurse.md

Pentru a evita să creeze un rival al propriei puteri, PCC repartizată sarcini de spionaj diferite diverselor unități ale forțelor de securitate, dar și unor entități afiliate statului. Acest tip de organizare are două avantaje distincte. Împiedică constituirea unei poliții secrete puternice, una capabilă să controleze fluxul informației către superiori și să devină astfel o amenințare pentru PCC. Pe de altă parte îi permite Partidului să beneficieze de pe urma implicării unor companii de stat, universități și alte entități care canalizează informații către guvern, fără a mări gabaritul poliției secrete. Acest model necesită o coordonare foarte atentă, astfel încât PCC a constituit un comitet politico-juridic responsabil cu întreaga securitate internă, la toate nivelurile statului. Controlul PCC asupra statului polițienesc e asigurat suplimentar prin detașarea unui activist de partid în fiecare unitate de securitate și impunerea unui mandat limitat de cinci ani pentru posturile superioare din instituțiile de securitate, inclusiv miniștrii de la MSS și MPS. În URSS și Germania de Est nu existau astfel de limitări; deloc surprinzător, șefii poliției secrete din acele regimuri au acumulat o putere enormă.

Nu e ieftin

Constrângerile financiare îngrădesc de multă vreme capacitatea PCC de a-și menține o forță de securitate internă vastă, pentru a nu mai vorbi de o rețea de poliție secretă de elită, bine plătită și bine înzestrată. O comparație cu poliția secretă est-germană STASI e grăitoare. În 1989 STASI era cea mai mare forță de poliție din lume în termeni relativi, având câte un agent la 165 de cetățeni. În plus, STASI mai avea și 189.000 de informatori (cam 1,1% din populație). Numărul agenților chinezi însărcinați cu spionajul intern e secret. Însă date existente cu privire la câteva localități, dezvăluite probabil din greșeală, indică că ar fi doar 60-100.000 de spioni, deci cel mult unul la 14.000 de cetățeni.

În consecință, PCC trebuie să se bazeze și pe activiștii proprii prezenți în instituții sociale și economice afiliate statului, precum și în primării, pentru a recuta un număr apreciabil de turnători. Acești cetățeni își spionează colegii și vecinii, iar costurile întreținerii lor sunt mici, fiindcă implicarea lor e obținută prin coerciție sau înșelăciune. 30 de seturi de date provenite din administrația locală arată că undeva între 0,73 și 1,1% din chinezi sunt informatori – poate până la 15 milioane. Pe lângă aceștia, poliția ordinară și poliția secretă mențin rețele distincte de informatori remunerați și turnători neplătiți, al căror număr e secret. Numărul informatorilor dintr-o localitate variază în funcție de nevoile și voința arbitrară a autorităților locale. În unele universități, de exemplu, în fiecare grupă există un informator care trimite rapoarte bilunare sau lunare unui responsabil, care de obicei e un activist de partid. Datele provenite de la informatori cuprind detalii despre activitatea unor secte interzise ori culte obscure, cât și despre reacția publicului la decizii importante ale guvernului ori evenimente politice.

Analiza informațiilor strânse de turnătorii dintr-o mică mostră de jurisdicții arată că doar vreo 40% dintre ei sunt activi. Cu toate acestea, conștientizarea faptului că alți studenți, colegi ori vecini pot fi informatori îi descurajează cel mai probabil pe oamenii de rând de la angajarea în acțiuni sau discuții care le-ar putea crea probleme.

Metodele vechi

Sistemele de supraveghere chineze, înființate cu mult înainte de apariția tehnologiilor avansate de spionaj, au început precum sisteme extrem de dependente de munca umană – și încă mai sunt. Tactica preferată a MSS și MPS rămâne una numită de PCC „controlul pozițiilor de pe câmpul de luptă”, adică monitorizarea unor spații publice cruciale (aeroporturi, gări, hoteluri) și instituții sociale (în special universitățile și mânăstirile budiste din Tibet) pentru a detecta activități riscante pentru siguranța publică și securitatea regimului. În mod tipic, tactica implică inspecții frecvente în persoană ale agenților alături de polițiști pentru a se asigura că angajații din aceste spații publice înregistrează activitatea de acolo și raportează identitățile și tranzacțiile clienților. De exemplu, poliția cibernetică inspectează frecvent localurile care oferă acces la internet contra cost pentru a se asigura că proprietarii au notat actele de identitate ale clienților. Date de la nivel local indică faptul că vreo 40% din „personalul special de informații” recrutat de poliție se ocupă cu o astfel de muncă de teren. Tehnologia, cum ar fi sistemul digitalizat de informații și camerele video, joacă un rol complementar aici, dar totuși preponderent secundar.

De ce China nu-și poate exporta modelul de stat polițienesc

O altă tactică eficientă de supraveghere este intimidarea și monitorizarea celor catalogați „indivizi-cheie” de PCC. Aceștia pot fi membrii unor secte și culte interzise, petenți, protestatari, bolnavi mintal, consumatori de droguri. Poliția merge să le bată la ușă, atât pentru a verifica unde sunt cât și pentru a-i intimida și a-i avertiza că participă la activități indezirabile. O altă metodă e constituirea unei echipe de cinci oameni – de obicei un polițist, un angajat al primăriei, un reprezentant al angajatorului, o rudă și un informator din proximitatea fizică a țintei – care să supravegheze îndeaproape un potențial individ problematic; de obicei sunt vizați cei care depun petiții în mod repetat și chiar protestează public ori se deplasează la Beijing pentru a-i pune într-o situație jenantă pe funcționarii responsabili.

Aceste două tactici necesită multă muncă umană, aspect valabil și în cazul celor două programe de supraveghere în masă ale Chinei. Unul e operat de poliție, celălalt de administrația locală. Date provenite din zeci de jurisdicții locale sugerează că programul poliției monitorizează între 3,4 și 5 milioane de indivizi, în special foști deținuți și suspecți de infracțiuni, iar celălalt program monitorizează între 3,9 și 7,7 milioane de oameni. Deși nu cunoaștem ce categorii de populație sunt vizate, se pare că mulți dintre cei spionați sunt considerați potențiali protestatari. Par a fi în special foști militari, petenți încăpățânați, minoritari etnici, membrii unor grupuri considerate secte de PCC.

Tehnologia avansată a îmbunătățit semnificativ capacitatea statului de a-i urmări pe indivizii suspecți. MPS are o bază națională digitalizată de date cu „indivizi-cheie”, care poate fi accesată de orice secție locală de poliție, ceea ce înseamnă că acei oameni sunt spionați atât fizic cât și electronic. Când un astfel de individ călătorește, un sistem care captează informații de la telefonul lui mobil poate declanșa automat alerte. Activitățile online ale așa-zișilor „indivizi-cheie de pe internet” sunt monitorizate îndeaproape de poliția cibernetică chineză, din nou, cu ajutorul unor mijloace tehnice avansate dar nedezvăluite.

În spatele camerelor

Lăsând la o parte instrumentele tehnologice sofisticate, capacitatea organizatorică a partidului-stat leninist al Chinei e cea care permite ca supravegherea populației să funcționeze cu o eficiență de neegalat. În consecință, acest model nu poate fi exportat unor autocrații mai slab organizate, cu o penetrare mai superficială a societății și economiei. Astfel de țări pot importa hardware de la China. Dar nu pot importa sistemul Beijingului, ceea ce înseamnă că e improbabil să-și dezvolte o capacitate de supraveghere echivalentă.

De ce China nu-și poate exporta modelul de stat polițienesc

E adevărat că e posibil ca statul polițienesc al Chinei să fi împiedicat apariția unei opoziții organizate la PCC în epoca post-Tiananmen, însă stabilitatea politică a fost și efectul creșterii economice în general puternice a țării. Statul polițienesc chinez rămâne deocamdată netestat într-un mediu economic mai puțin favorabil. Însă acum se prefigurează un asemenea mediu: bula imobiliară s-a spart, aplicând presiune pe bugetele administrației locale, care se finanța din impozitarea tranzacțiilor imobiliare, iar cam 20% din tineri sunt șomeri. Aceste probleme economice vor îngreuna efortul Beijingului de a gestiona costurile tot mai mari ale întreținerii și modernizării echipamentului avansat de spionaj. Ar putea fi în special o problemă pentru proiectele Skynet și Sharp Eyes, finanțate de administrația locală înglodată acum în datorii și, deci, cu probabilitate de a întâmpina dificultăți tot mai mari în anii nu tocmai prosperi care se anunță.

Impactul unei maladii economice prelungite va crea probabil trei probleme pentru aparatul de spionaj al Chinei bazat pe munca umană. Mai întâi șomajul, scăderea veniturilor și dispariția ocaziilor economice vor alimenta nemulțumirea socială, mărind povara care apasă asupra serviciilor de securitate, întrucât și mai mulți oameni se vor implica în activități considerate periculoase de PCC. În al doilea rând, nemulțumirea tot mai mare ar putea îngreuna recrutarea de noi informatori. În al treilea rând, dată fiind stagnarea veniturilor, informatorii ar putea cere compensații financiare mai mari, mărind astfel costul strângerii de informații.

Un stat polițienesc care se clatină va așeza conducerea Chinei în fața mai multor opțiuni. Beijingul ar putea decide să-și trateze cetățenii mai bine, în speranța că astfel va limita protestele. Altă alternativă ar fi ca PCC să-și reducă pretențiile față de aparatul de securitate, care în prezent urmărește o mulțime de oameni care de fapt nu reprezintă vreun pericol semnificativ ori nici măcar real la adresa regimului. Și totuși, cel mai probabil deznodământ e ca, atunci când represiune cu mânuși va fi eșuat, PCC să treacă la represiunea dură. Iar în acel moment statul polițienesc ar putea fi înlocuit cu ceva mult mai rău.

URMĂREȘTE-NE PE:

CITESTE SI

FOTO/ Un pasager de pe cursa Istanbul-Chișinău, intenționa să transporte ilicit mijloace bănești în sume de 20000 USD și 4000 EUR, fără să le...

FOTO/ Un pasager de pe cursa Istanbul-Chișinău, intenționa să transporte ilicit mijloace bănești în sume de 20000 USD și 4000 EUR, fără să le...

Ungaria lui Viktor Orban, implicată în achiziţionarea principalului post TV de ştiri european, Euronews(presă)

Ungaria lui Viktor Orban, implicată în achiziţionarea principalului post TV de ştiri european, Euronews(presă) Entităţi apropiate de premierul ungar Viktor Orban au participat în secret...

Un bărbat bănuit că ar fi organizatorul contrabandei cu peste 180 mii dolari depistați la postul vamal Vulcănești, reținut

Un bărbat bănuit că ar fi organizatorul contrabandei cu peste 180 mii dolari depistați la postul vamal Vulcănești, reținut Serviciul Vamal, de comun cu Procuratura pentru...

Hezbollah anunţă lansarea a zeci de rachete asupra Israelului

Hezbollah anunţă lansarea a zeci de rachete asupra Israelului Gruparea şiită libaneză Hezbollah, susţinută de Iran, a anunţat vineri că a lansat "zeci de rachete"...

ȘTIRIPESURSE.RO

Loading RSS Feed

ULTIMELE ȘTIRI

Campanii publicitare
    sales banner

Html code here! Replace this with any non empty text and that's it.