Evenimentele din Golful Persic și perturbările rezultate în aprovizionarea cu gaz natural lichefiat (GNL) trezesc amintiri legate de perioada din 2022, atunci când criza energetică a lovit puternic continentul. Însă analiștii ING susțin că de data aceasta Europa este mai pregătită decât în 2022 să facă față efectelor declanșate pe piața gazelor naturale de conflictul din Orientul Mijlociu.
Înainte de începerea războiului dintre Statele Unite ale Americii, Israel și Iran, Europa abia reușise să se stabilizeze după criza energetică din 2022. Piețele globale de energie păreau să fie bine aprovizionate pe tot parcursul anului 2026, ceea ce sugera prețuri mai scăzute la energie în acest an. Însă această perspectivă a fost răsturnată de evoluțiile din Orientul Mijlociu, subliniază Warren Patterson, strateg pe piețele de materii prime la ING, într-o analiză ING, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
„Deși impactul asupra ofertei generat de perturbarea fluxurilor energetice din Golful Persic este semnificativ, mai ales dacă problemele de aprovizionare se vor prelungi, nu credem că, pentru Europa, asistăm la o repetare a scenariului din 2022. Este de așteptat ca impactul să fie mai redus. Nu credem că prețurile gazelor în Europa vor urca la vârfurile atinse în 2022. Piețele globale de gaze sunt relativ mai bine aprovizionate, iar în următorii ani urmează să intre pe piață un volum important de noi capacități de export de GNL”, scrie Warren Patterson.
Europa, mai rezilientă la șocurile de pe piața gazelor
Cu toate acestea, nivelul până la care vor crește prețurile va depinde, în cele din urmă, de durata perturbărilor de aprovizionare din Orientul Mijlociu. Așteptările că prețurile gazelor nu vor atinge nivelurile extreme din 2022 sugerează, de asemenea, că și prețurile la electricitate vor fi mai bine ținute sub control.
În cursul zilei de joi, 12 martie, la hub-ul de gaze TTF de la Amsterdam (în jurul orei 8:26 a.m.), unde se stabilesc preţurile de referinţă în Europa, cotaţiile futures la gaze naturale erau în creştere cu 3,4%, până la 51,67 de euro pentru un megawatt-oră (MWh).
Europa este în prezent relativ mai puțin expusă pieței gazelor, după ce și-a redus dependența. Cererea de gaze în UE este cu 16% sub nivelurile de dinaintea războiului dintre Rusia și Ucraina. Mai mult, Uniunea Europeană a învățat lecții extrem de valoroase din criza energetică din 2022, ceea ce o face mai bine pregătită să gestioneze eventuale noi șocuri de aprovizionare.
Problemă structurală vs șoc energetic temporar
Volumul de GNL afectat de evoluțiile din Golful Persic este semnificativ. Între Qatar și Emiratele Arabe Unite, aproximativ 110 miliarde de metri cubi pe an de ofertă sunt în prezent afectați, echivalentul a 20% din comerțul global cu GNL. Volumele sunt importante, dar totuși mai mici decât cele 144 de miliarde de metri cubi de gaze rusești livrate prin conducte.
Diferența-cheie este însă că actualele perturbări de aprovizionare sunt temporare. Situația diferă de cea din 2022, când piața era convinsă că Europa se confruntă cu o schimbare structurală a surselor sale de aprovizionare cu gaze. În esență, piața pornea de la ideea că pierderea gazului rusesc este definitivă, iar probabilitatea ca fluxurile să fie reluate vreodată era foarte redusă.
Europa și contextul perfect de criză în 2022
Nu doar că regiunea se confrunta cu reducerea fluxurilor de gaze din Rusia, dar exista și incertitudine cu privire la eventuale noi pierderi în ceea ce privește aprovizionarea. În același timp, și la nivelul altor surse de producție de electricitate au fost probleme.
Franța, cel mai mare producător de energie nucleară din UE, a fost nevoită să efectueze lucrări ample de mentenanță pe parcursul unei perioada îndelungată în an, din cauza unor probleme de coroziune. Ca urmare, producția anuală de energie nucleară a scăzut la cel mai redus nivel din 1988 și s-a situat cu 30% sub media anuală a ultimilor 20 de ani. În mod similar, Europa s-a confruntat și cu o producție de hidroenergie sub nivelul obișnuit.
Scăderea producției nucleare și hidro a obligat sectorul energetic să se bazeze mai mult pe combustibili fosili, inclusiv pe gaze naturale, pentru producția de electricitate, într-un moment în care exista deja o incertitudine majoră privind aprovizionarea.
Capacitatea instalată de energie regenerabilă în UE a crescut semnificativ
Capacitatea de producție din surse regenerabile în UE a crescut puternic și după finalul lui 2021. Datele Bloomberg New Energy Finance arată că puterea instalată în sistemele de energie solară și eoliană a crescut cu 57% în perioada 2021–2024. Estimările indică o nouă creștere, de încă 15%, în 2025. Evoluția a fost susținută și de REPowerEU, planul Comisiei Europene destinat accelerării tranziției energetice și reducerii dependenței Uniunii de combustibilii fosili din Rusia.
Totuși, în sistemul de formare marginală a prețului pe piețele de electricitate, sursa de producție cu cel mai ridicat cost stabilește prețul, iar aceasta este, de regulă, gazul natural. Asta înseamnă că scumpirea gazelor poate continua să împingă în sus prețurile la electricitate, chiar dacă producția pe bază de gaze are o pondere mai redusă în mixul energetic. Comisia Europeană analizează posibilitatea revizuirii acestui sistem, însă mai multe state membre se opun schimbării mecanismului actual.
Europa și-a redus dependența de gazele naturale după 2022
În ceea ce privește cererea, UE este, de asemenea, mai puțin dependentă de aprovizionarea cu gaze naturale decât era înaintea invaziei Rusiei în Ucraina. După criza energetică din 2022, s-a produs o reducere permanentă a cererii de gaze naturale. Deși consumul a crescut lent începând din 2023, acesta rămâne cu 16% sub nivelurile din perioada 2017–2021.
Această scădere structurală a cererii în UE se explică parțial prin obiectivele REPowerEU, dar și prin pierderea competitivității industriilor mari consumatoare de energie din Europa, pe fondul prețurilor ridicate la energie. De exemplu, sectorul chimic a înregistrat o reducere a capacității de producție cu 9% din 2022 până în prezent.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Valul de noi capacități de export GNL este semnificativ, o schimbare majoră față de 2022
Reorientarea Europei din 2022, de la gazul rusesc livrat prin conducte către GNL, a creat tensiuni piața globală, lăsând foarte puțin spațiu de manevră în sistem și amplificând competiția pentru volumele spot de GNL. În plus, la acel moment, portofoliul de noi capacități de export GNL din SUA era foarte redus. În perioada 2021–2023, au intrat în funcțiune doar aproximativ 25 de miliarde de metri cubi de capacitate nouă.
În prezent, pierderea livrărilor de GNL din Golful Persic menține piața într-o stare de tensiune. Totuși, în prezent există un volum mult mai mare de noi mijloace de aprovizionare cu GNL care urmează să intre pe piață. Din nou, principalul motor este SUA, unde, în perioada 2025–2027, sunt programate extinderi ale capacității de 93 de miliarde de metri cubi. În plus, Qatar are în plan punerea în funcțiune a circa 42 de miliarde de metri cubi de capacitate suplimentară până în 2027. Totuși, evoluțiile din Golful Persic înseamnă că o parte din această capacitate, care ar fi trebuit să intre în funcțiune la finalul lui 2026, va fi cel mai probabil amânată pentru 2027.
Lecția din 2022
Unul dintre principalii factori care au alimentat explozia prețurilor la gazele naturale în Europa în 2022 a fost goana cumpărătorilor europeni de a-și securiza aprovizionarea, practic cumpărând gaze aproape cu orice preț. Acest comportament a dus la injecții nete în depozite de circa 70 de miliarde de metri cubi pe parcursul lui 2022, peste media de aproximativ 55 de miliarde de metri cubi din perioada 2017–2021. Scopul era ca UE să atingă ținta de umplere a depozitelor de 90% până la 1 noiembrie.
UE a învățat lecții importante din criza energetică din 2022, deci este puțin probabil ca, de această dată, cumpărătorii europeni să acționeze la fel pentru a-și asigura volumele necesare. În 2025, Uniunea Europeană a hotărât să mențină pragul de 90%, însă acesta poate fi atins în intervalul 1 octombrie – 1 decembrie, iar în condiții nefavorabile poate coborî până la 75%.
Achizițiile comune de gaze ar trebui să reducă competiția din interiorul UE
Una dintre problemele din 2022 a fost că Europa nu doar concura cu alte regiuni ale lumii pentru volumele de GNL, ci și cumpărătorii europeni concurau între ei pentru aceleași livrări, ceea ce a alimentat și mai mult creșterea prețurilor la gaze.
Ca răspuns, UE a lansat platforma AggregateEU în aprilie 2023, care a dus, în esență, la o abordare mai coordonată a achizițiilor de gaze: cererea de gaze din UE a fost agregată și corelată cu ofertele de aprovizionare. Potrivit datelor UE, în perioada aprilie 2023 – martie 2025, aproape 100 de miliarde de metri cubi de gaze ca cerere au fost corelate cu oferte de furnizare prin această platformă. Totuși, asta nu înseamnă că achizitorii europeni au și cumpărat efectiv acest volum, întrucât negocierile bilaterale au avut loc ulterior, în afara platformei, după etapa de potrivire între cerere și ofertă.
Comisia Europeană consideră acest mecanism un instrument util pentru agregarea cererii, reducerea volatilității prețurilor, creșterea puterii de negociere și limitarea competiției interne pentru aprovizionare. Mecanismul a devenit între timp permanent, iar din iulie 2025 funcționează în cadrul Platformei UE pentru Energie și Materii Prime.
