Să muncească fără odihnă şi să nu se resemneze în faţa ororii. Este crezul dr. Denis Mukwege, care a primit vineri premiul Nobel pentru Pace pentru munca sa de ani de zile de îngrijire a femeilor violate, victime ale unor războaie uitate din estul Republicii Democrate Congo (RDC), relatează AFP într-un material amplu, potrivit agerpres.
Cu două luni înainte de alegerile cruciale din RDC, membrii juriului premiului Nobel au recompensat şi o voce dintre cele mai severe împotriva regimului preşedintelui Joseph Kabila, ascultată mai mult în străinătate decât în propria ţară.
Citeşte şi: Cine este Nadia Murad? De la sclavă sexuală a jihadiştilor până la premiul Nobel pentru Pace
“Omul încetează să fie om atunci când nu mai ştie să le dăruiască dragoste şi speranţă celorlalţi”, spunea el în 2015 în faţa personalului spitalului Panzi, pe care îl conduce la Bukavu, capitala provinciei Kivu de Sud.
În vârstă de 63 de ani, căsătorit şi tată a cinci copii, dr. Mukwege ar fi putut să rămână în Franţa după ce şi-a făcut studiile la Angers. El a ales însă să revină în ţara sa şi să rămână acolo în cele mai întunecate momente prin care a trecut poporul său.
Profund credincios, acest fiu de pastor penticostal “îşi trăieşte valorile în tot ce face” şi, în principal, “nu renunţă niciodată”, depune mărturie o europeană care a lucrat cu el mai mulţi ani.
Prin lupta sa pentru demnitatea femeilor din Kivu, el a devenit şi purtătorul de cuvânt a milioane de civili ameninţaţi de abuzuri ale grupurilor armate sau ale marilor delincvenţi din Kivu, regiune bogată în coltan, un minereu vital în realizarea componentelor fine ale telefoanelor mobile şi calculatoarelor.
Citeşte şi: Costa Rica: Udrea şi Bica, în arest preventiv pentru două luni
Luat el însuşi în vizor, el a scăpat de puţin într-o seară din octombrie 2012 de o tentativă de asasinat. După un scurt exil în Europa, el a revenit în ianuarie 2013 la Bukavu.
Între două călătorii în străinătate, precum cea din Irak din acest an pentru a lupta împotriva stigmatizării femeilor violate din comunitatea yazidi, dr. Mukwege trăieşte în fundaţia Panzi, care se află sub protecţia permanentă a Misiunii Naţiunilor Unite în Congo.
“Este un om drept, corect şi integru, dar care nu vrea să facă compromisuri cu mediocritatea” şi care vrea să facă din Panzi un pol de referinţă “pentru normele internaţionale recunoscute”, a spus dr. Levi Luhiriri, medic în cadrul spitalului. Fundaţia sa se bucură de o susţinere largă din partea Uniunii Europene.
“Război pe trupurile femeilor”
Născut în martie 1955 la Bukavu, în ceea ce era atunci teritoriu belgian, Denis Mukwege a fost al treilea din nouă copii. După studii de medicină în statul vecin Burundi, el s-a întors în ţară pentru a lucra la spitalul din Lemera, tot din provincia Kivu de Sud.
El descoperă aici suferinţele femeilor care, în lipsa unor îngrijiri adecvate, devin frecvent victime ale unor grave leziuni genitale post-partum care le condamnă la o incontinenţă permanentă.
După o specializare în obstetrică-ginecologie în Franţa, el se întoarce în Lemera în 1989, pentru a revigora secţia de ginecologie. Când izbucneşte primul război din RD Congo în 1996, spitalul este complet devastat.
Citeşte şi: Două trenuri s-au ciocnit în Africa de Sud (FOTO). Sunt sute de victime!
În 1999, dr. Mukwege creează spitalul Panzi. Conceput pentru a le permite femeilor să nască în condiţii bune, centrul devine rapid o clinică pentru victimele violurilor, în măsura în care regiunea Kivu intră în al doilea război din RD Congo (1998-2003), marcat de violuri în masă.
Acest “război pe trupurile femeilor”, cum îl numeşte medicul, continuă şi astăzi. “În 2015 am observat o diminuare sensibilă a violenţelor sexuale. Din nefericire, în 2016 şi 2017 a existat o creştere”, a declarat el pentru AFP în luna martie.
Deja recompensat în Europa, SUA şi Asia pentru activitatea sa, acest colos care debordează de energie a lansat în 2014 o mişcare feministă masculină, V-Men Congo.
El şi-a folosit imaginea în slujba unei campanii mondiale care încearcă să convingă multinaţionalele să-şi controleze lanţurile de aprovizionare pentru a se asigură că ele nu cumpără “minerale ale sângelui”, care contribuie la alimentarea violenţelor în estul RD Congo.
Citeşte şi: Ambasadorul UE din Irak s-a îmbolnăvit din cauza apei poluate
Din 2015, când RD Congo s-a afundat într-o criză politică marcată de violenţe, “Bărbatul care repară femeile”, cum îl descrie un documentar despre lupta sa, a denunţat în mai multe rânduri “climatul de opresiune (…) şi de restrângere a spaţiului libertăţilor fundamentale” în ţara sa.
Noul laureat al premiului Nobel i-a încurajat la sfârşitul lui iunie pe congolezi “să lupte paşnic” împotriva regimului preşedintelui Joseph Kabila, în loc să mizeze pe alegerile prevăzute la 23 decembrie “despre care se ştie de dinainte că vor fi falsificate”.
“Suntem conduşi de oameni care nu ne iubesc”, a declarat el în martie AFP în replică la boicotarea de către Kinshasa a unei conferinţe umanitare pentru ajutorarea RD Congo.
Celor care îl cred tentat de politică, el le răspunde că singurii care contează pentru el sunt bolnavii de la Panzi, dar că nu vrea să renunţe sub nicio formă la libertatea sa de expresie.
Citeşte şi: Directorul Interpol este dat DISPĂRUT! Poliţia franceză este în alertă
