Drumul Palestinei către admiterea deplină în ONU va fi lung şi anevoios
Solicitarea Palestinei de a deveni al 194-lea stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite ar putea urma parcursul relativ rapid al altor state care s-au alăturat ONU de-a lungul secolului al XXI-lea, sau, mai plauzibil, SUA s-ar putea opune prin veto în Consiliul de Securitate al ONU, se arată într-o analiză EFE, potrivit stiripesurse.ro.
Cele mai noi state membre
Cel mai recent stat care a ocupat un loc la ONU ca membru cu drepturi depline este Sudanul de Sud, care în 2011 s-a separat de Sudan în urma unui acord amiabil. Încorporarea sa în ONU s-a făcut prin aclamaţie la 14 iulie 2011, la doar o săptămână după declaraţia sa de independenţă.
În 2006, Muntenegru, stat apărut în urma destrămării fostei Iugoslavii, s-a separat în urma unui referendum popular de ultima “rămăşiţă” rămasă din acea federaţie şi şi-a proclamat independenţa faţă de Serbia. Referendumul a avut loc pe 3 iunie, iar pe 28 iunie noul stat a fost admis în ONU.
Drumul Palestinei către admiterea deplină în ONU va fi lung şi anevoios
Iar 2002 a fost un an cu totul special pentru că ONU a primit doi membri: Elveţia a făcut acest lucru în septembrie, punând astfel capăt unei anomalii care a făcut-o să găzduiască numeroase organizaţii internaţionale, dar să nu fie parte a ONU ca urmare a principiului de neutralitate înscris în ADN-ul tău.
Mult mai traumatizant a fost haosul privind Timorul de Est, care a fost admis tot în septembrie 2002. Noua ţară asiatică, fostă colonie portugheză, a trăit 24 de ani de ocupaţie şi rezistenţă împotriva Indoneziei şi apoi aproape trei ani de administraţie supravegheată de ONU, dar intrarea sa în Naţiunile Unite a fost aprobată în unanimitate de Adunarea Generală.
Încercarea anterioară a Palestinei
În 2011, Palestina a depus în premieră o cerere oficială de admitere în Organizaţia Naţiunilor Unite, dar procedura a eşuat chiar din prima etapă: nu a obţinut sprijinul a 9 din cei 15 membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate (adică a majorităţii calificate), iar din această cauză solicitarea palestiniană nu a mai ajuns pe masa Adunării Generale, a doua etapă a acestui proces.
Drumul Palestinei către admiterea deplină în ONU va fi lung şi anevoios
Palestina a trebuit să se mulţumească cu dobândirea statutului de “stat observator” în cadrul Naţiunilor Unite, o situaţie în care se mai află doar Vaticanul, care nici măcar nu este considerat un stat în toată puterea cuvântului, notează EFE.
Palestina a obţinut 138 de voturi în Adunarea Generală în favoarea noului său statut de observator, în timp ce nouă state au votat împotrivă (printre care Israelul, SUA şi Canada) şi 41 s-au abţinut.
O nouă ofensivă diplomatică
Este de aşteptat ca Palestinei să nu-i fie la fel de uşor precum Sudanului de Sud, Muntenegrului sau Elveţiei, iar toţi observatorii sunt convinşi că Washingtonul se va folosi de dreptul său de veto în Consiliul de Securitate, care este instanţa unde începe şi se termină procesul de admitere.
Drumul Palestinei către admiterea deplină în ONU va fi lung şi anevoios
Potrivit Cartei ONU, cererea unui nou stat parcurge obligatoriu următoarele etape: se formulează în faţa Consiliului de Securitate, care numeşte o comisie ad-hoc, formată din cincisprezece membri, care să o studieze, iar dacă respectiva comisie aprobă cererea, atunci Consiliul analizează dacă este vorba despre “un stat iubitor de pace” (articolul 60), caz în care trimite problema Adunării Generale.
În Adunare, sunt necesare voturile a două treimi din statele membre pentru a merge mai departe, iar dacă se întâmplă acest lucru, decizia finală revine Consiliului de Securitate.
Drumul Palestinei către admiterea deplină în ONU va fi lung şi anevoios
Statele Unite, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate, au dreptul de a se opune prin veto acestui proces în orice moment – în 2011 au ameninţat că vor face acest lucru, dar nu au mai avut nevoie să o şi facă – şi puţini se îndoiesc că îl vor folosi şi cu această ocazie.
Dacă se va întâmpla acest lucru, visul Palestinei se va nărui.
Totuşi, ceva s-a schimbat din 2011: acum, de fiecare dată când un membru permanent foloseşte dreptul de veto, problema ajunge la Adunarea Generală, unde acea ţară trebuie să-şi explice poziţia şi să se supună unui vot fără consecinţe juridice.
În situaţia actuală, opoziţia Statelor Unite va fi cu atât mai evidentă cu cât, în mod previzibil, solicitarea Palestinei de a adera la ONU va fi susţinută de o amplă majoritate de state.
