Europenii, în frunte cu Franța, încearcă să redeschidă un canal de discuții cu Vladimir Putin, în timp ce Statele Unite par să își piardă interesul pentru teatrul de război ucrainean
„Trebuie să mergeți la Putin, să vă așezați la masă și să discutați bărbătește cu el!” Lansând această provocare la adresa lui Emmanuel Macron pe 29 mai, liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, aliat de lungă durată al lui Vladimir Putin, s-a făcut purtătorul de mesaj al Kremlinului, știind în același timp că predică în fața unui om deja convins, scrie LE MONDE, potrivit stiripesurse.ro.
Președintele francez Emmanuel Macron, iritat de rolul marginal rezervat liderilor europeni în conflictul din Ucraina, pe care îi consideră spectatori pasivi și disprețuiți, repetă de luni întregi că a venit momentul reluării dialogului cu Rusia, canal de comunicare monopolizat până acum de Statele Unite.
Mult timp criticat de partenerii europeni pentru că a continuat dialogul bilateral cu liderul de la Kremlin chiar și după invadarea Ucrainei, Macron consideră acum că europenii trebuie să revină la masa negocierilor, aflate în prezent într-un impas. La rândul său, Rusia lasă să se înțeleagă că este favorabilă unei astfel de inițiative. „Până în prezent, Moscova nu a primit nicio propunere concretă din partea Uniunii Europene”, subliniază însă reprezentanții ambasadei Rusiei la Paris.
Șeful statului francez nu mai este singurul susținător al acestei linii, deși în Europa dialogul cu Putin continuă să fie perceput ca o conversație cu diavolul. Liderul rus, prizonier al obsesiei sale imperiale, nu este considerat un interlocutor de încredere. Tentativele anterioare de apropiere au rămas fără rezultat, inclusiv vizita la Moscova efectuată în februarie de Emmanuel Bonne, consilier diplomatic al Palatului Élysée. Cu toate acestea, Europa este conștientă că trebuie să reia contactele cu Moscova. „Există o schimbare de poziționare la nivel european”, afirmă o sursă apropiată de António Costa.
Chiar și Ucraina își încurajează aliații europeni să procedeze astfel, în căutarea unei căi de dezescaladare a războiului de uzură. „Înainte de iarnă trebuie să găsim o soluție diplomatică, să ne așezăm la masa discuțiilor și să vorbim”, declara Volodimir Zelenski într-un interviu acordat postului american CBS pe 31 mai, cerând totodată fermitate din partea aliaților. „Totul depinde de presiunea exercitată asupra lui Putin și asupra țării sale, presiune care trebuie intensificată prin adoptarea unor noi sancțiuni”, a adăugat el.
Provocări militare și semnale contradictorii
Potrivit Kievului, ritmul pierderilor suferite de armata rusă ar putea obliga Kremlinul să recurgă pentru prima dată, de la începutul războiului în 2022, la o mobilizare forțată a populației. Această perspectivă, combinată cu costurile economice tot mai mari ale conflictului, obligă Moscova să își reevalueze opțiunile.
„Kremlinul se va confrunta curând cu o alegere crucială: fie își înăsprește radical cerințele față de economia și societatea rusă, fie își reduce obiectivele de război”, apreciază Nigel Gould-Davies, analist al International Institute for Strategic Studies.
Fără a lua o decizie clară, Moscova transmite de mai multe săptămâni semnale contradictorii, alternând disponibilitatea declarativă pentru negocieri cu provocările militare. Kremlinul a lansat un val de atacuri asupra Kievului cu rachete balistice și a trimis drone către statele baltice și România. Europenii se tem că Rusia ar putea încerca în cele din urmă să testeze mai direct capacitățile de apărare ale vecinilor săi, în special ale statelor baltice.
Această escaladare determină Uniunea Europeană să își consolideze propria securitate prin deschiderea unui canal politic de comunicare cu Moscova, dincolo de contactele existente între NATO și Rusia și de dialogurile neoficiale reluate în ultimele luni în Turcia.
„Dacă nu facem nimic, provocăm Rusia. Pentru că nu reacționăm la atacurile sale sub pragul unui conflict deschis și pentru că nu avem răspunsuri pregătite, Moscova este încurajată să meargă mai departe în intimidare”, avertizează Marta Prochwicz Jazowska, politolog polonez în cadrul European Council on Foreign Relations.
Un vid lăsat de Statele Unite
Europenii încearcă să ocupe spațiul diplomatic abandonat treptat de administrația americană, a cărei atenție s-a mutat către conflictul cu Iranul. Pentagonul și-a consumat o parte din stocurile de rachete Patriot în Orientul Mijlociu, spre nemulțumirea Kievului și a clienților europeni ai Washingtonului, în frunte cu Germania.
„Noi eram singurii cu care rușii și ucrainenii acceptau să vorbească. De aceea ne-am implicat. Din păcate, nu a fost un succes. Dacă alții doresc să preia această sarcină, ar trebui să o facă”, declara secretarul de stat american Marco Rubio pe 22 mai, în Suedia, cu ocazia unei reuniuni NATO, exprimându-și reticența față de reluarea unui „ciclu nesfârșit de reuniuni”.
În capitalele europene se discută de mai multe săptămâni despre desemnarea unui înalt reprezentant pentru dialogul cu Rusia. Totuși, mulți consideră că Moscova nu ar trata cu seriozitate un astfel de emisar. La Paris se crede că Rusia nu va negocia cu o „birocrație”.
Fosta cancelară germană Angela Merkel, al cărei nume a fost vehiculat, a exclus participarea la un asemenea demers, apreciind că această misiune ar trebui să revină unor șefi de guvern aflați în funcție.
Dialog, dar nu cu orice preț
Polonia dorește să își facă auzită vocea, Italia este iritată că este exclusă din discuții, iar formatul „E3” – Franța, Regatul Unit și Germania – începe să se impună treptat, la fel ca în perioada de după anexarea Crimeii în 2014.
„Nu știu dacă este cel mai bun format, dar cred că aceste trei țări ar putea negocia în numele Europei”, afirma Zelenski pe rețeaua X, la 31 mai. El a adăugat că și statele nordice sunt parteneri de încredere și că Turcia și-a manifestat constant dorința de a media, contribuind inclusiv la schimburile de prizonieri de război.
În interiorul acestui trio, însă, situația politică este fragilă. Premierul britanic Keir Starmer se confruntă cu dificultăți politice, iar cancelarul german Friedrich Merz nu se află într-o poziție mult mai confortabilă. „Rămâne Macron, care ar visa să dedice ultimele unsprezece luni ale mandatului său creării condițiilor pentru o încetare a focului”, apreciază Grégoire Roos, cercetător la Chatham House.
Totuși, președintele francez trebuie să își convingă aliații europeni, rămași sceptici după dialogul său bilateral și solitar cu Putin din perioada de dinaintea anului 2022.
„Este important ca europenii să vorbească cu Rusia, dar nu trebuie să dea impresia că se grăbesc să ajungă la Moscova. Așa cum spunea Talleyrand: «Nu prea mult zel»”, avertizează Nigel Gould-Davies. În opinia sa, orice grabă ar fi interpretată de liderul de la Kremlin drept un semn de slăbiciune.
În plus, persistă incertitudinea privind mesajul pe care europenii vor să îl transmită lui Putin și concesiile pe care ar fi dispuși să le ofere într-o eventuală negociere.
„Avem interese vitale de apărat. Rușii trebuie să audă acest lucru”, afirmă un diplomat francez. În viziunea sa, dialogul urmărește în primul rând să clarifice liniile roșii ale Europei atât față de Moscova, cât și față de Washington.
Europa susține că a învățat lecțiile negocierilor anterioare, când mediatorii americani au exercitat presiuni asupra Kievului pentru cedarea unor teritorii din Donbas, inclusiv zone pe care armata rusă nu a reușit să le cucerească după patru ani de război, oferind în schimb o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană fără consultarea statelor membre.
„Este vorba și despre a împiedica Statele Unite să se îndepărteze și mai mult de pozițiile europene”, conchide diplomatul francez.
