După ce România a irosit oportunitatea strategică de a conta real la masa deciziilor europene, autoanulându-și rolul energetic în cadrul UE și reducându-se la statutul de simplu exportator de gaze din Marea Neagră, asistăm la repetarea aceluiași tipar.
Criza generată de Războiul din Golf a creat o nouă oportunitate strategică – diminuarea deficitului de kerosen la nivel european – însă România pare din nou incapabilă să gândească și să acționeze în logica interesului strategic, riscând să rateze încă o șansă majoră, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Strategia, de a crește exclusiv producția de motorină pentru piața internă prin rafinarea țițeiului din import, poate părea justificată în contextul unei crize sau al unui risc iminent privind aprovizionarea cu combustibili. În condițiile în care autoritățile susțin că un astfel de scenariu nu există, această abordare pare limitată.
Dintr-o perspectivă economică și strategică, ar fi mai oportună o orientare către producția de kerosen (combustibil de aviație) destinată pieței Uniunii Europene, concomitent cu creșterea cantității de motorină produsă pentru piața internă – un echilibru care depinde, desigur, de capacitățile tehnologice ale rafinăriilor din România.
Totodată, o astfel de strategie ar trebui să fie însoțită de un demers mai amplu de poziționare a României la nivelul Uniunii Europene, ca un pilon relevant în arhitectura de securitate energetică a regiunii.
Criza kerosenului nu e unde crede publicul. Europa nu duce lipsă de rafinării. Europa duce lipsă de tipul corect de produs.
- Consum UE: cca 80 milioane tone kerosen/an;
- Producție internă de kerosen: 40–60%;
- Dependență de importuri de lerosen: 30–50%;
- Importuri din Golf: cca. 75% din importurile UE.
Aici e ruptura logică. Europa a externalizat exact segmentul critic – kerosen rafinat, nu neapărat țițeiul. Asta e vulnerabilitatea reală.
România pare mică în cifre europene, mare în logică strategică
România nu impresionează la prima vedere. Dar cifrele spun altceva:
- Producție țiței: 2,76 mil. tone/an (top 3 UE)
- Capacitate rafinare: cca. 12–13 mil. tone/an
- Kerosen posibil: 1,4 – 1,9 mil. tone/an
Comparând acest ecifre cu cele privind consumul de kerosen al Europei, arată că România ar putea acoperii cca 1,5–2%. Pare nimic. Nu este. Pentru că energia în criză nu funcționează pe procente. Funcționează pe blocaje regionale.
Unde devine România relevantă
Citește și: Ce spun experții despre ieșirea R. Moldova din CSI
1. Nu depinde critic de Golf. Rafinăria Petromidia rulează în principal pe țiței din: Kazakhstan, Azerbaidjan și Libia. Nu este influențată de fluxurile care nu mai trec prin Ormuz. Asta o transformă într-un activ rar, o capacitate de conversie non-Ormuz pentru a produce kerosen.
2. Produce exact ce lipsește. Europa nu duce lipsă de benzină. Europa duce lipsă de produse distilate (diesel + kerosen). Dar în primul rând de kerosen. Nu e mult. Dar pentru Balcani și Europa de Sud-Est, este stabilizator de sistem (poate acoperii până la 50% din necesarul de kerosen al acestei zone).
