Perioada denumită astăzi interbelică putea să fie una de mare progres și producțiile de materii prime și de mărfuri industriale erau în creștere, ceea ce făcea să dispară amintirea coșmarului numit Primul Război Mondial. Fericirea n-a durat mult și a apărut Marea Criză Economică în SUA și apoi s-a extins în întreaga lume. Fenomenul dezastruos a fost descris pe larg de către specialiști și a nu mai are sens să fie repetate cuvintele celor ce și-au făcut titlu de glorie din înțelegerea mecanismelor care au dus la nenorocirile povestite cu nesaț.
Deschiderea unui anuar statistic duce rapid la destrămarea miturilor despre nenorocirea cu origini dincolo de ocean. România în perioada 1929 – 1939 a cunoscut o dezvoltare deosebită a exploatării resurselor și aurul era în centrul atenției. Au fost obținute în 1930 2.672 kg de metal prețios și prețul mijlociu a fost de 111.111 lei pe unitatea de măsură. S-a ajuns în anul 1935 la livrarea a 4.671 kg la un preț de 141.111 lei pe kilogram. Se știe că depresiunea economică a pornit în anul 1929 și atunci a fost realizată o producție de 2.213 kg.
Ar fi fost normal ca permanent să existe o scădere a cantității în epoca de recesiune, dar rocile erau sfărâmate fără milă în vederea stoarcerii și a ultimului gram de metal greu și strălucitor. Dacă au fost 3.191 kg în 1932, s-a ajuns la un vârf de 4.435 kg în 1933 și toată producția a fost absorbită de piața internă. Erau livrări duble în raport cu 1929, dar istoricii pot scrie că era recesiune și nu se dezvolta economia. Hârtia suportă orice.
Economia României Mari avea nevoie de metal prețios pentru o garantare a stabilității monedei și statul realiza rezerve de aur. Este interesant de precizat că înainte de perioada de recesiune producția a fost deosebit de mică, în 1925 fiind numai de 1.245 și nu s-a scris atunci că a fost prăpăd economic. Dimpotrivă. Era epoca unui progres industrial și edilitar. Refacerea României Mari a plecat de la livrări de aur de numai 1.104 kg în anul 1921 și nici prețul oferit nu era prea bun. Totuși, atunci n-a fost criză, ci se spune că erau perspective deosebite de dezvoltare.
Nu cumva economiștii, istoricii, politicienii și jurnaliștii au reușit să ascundă ceva? Realitatea a fost că economia țării mergea duduind, dar prosperitatea era acaparată de anumite cercuri de interese. Progresele erau însă vizibile peste tot. Acumularea primitivă de capital ducea totuși la o încetinire a evoluțiilor de la nivelul întregului popor și se știe că politicianul se caracterizează prin corupție și arivism. Marea Criză Economică a fost acea perioadă din istorie în care a crescut rapid la nivel mondial producția industrială, dar cele mai interesante materii prime luau drumul mașinilor militare. A existat supraproducție, dar aceasta era de bombe, torpile, proiectile, nave și avioane. Populația a fost afectată
