O expoziţie dedicată cercetătoarei Marie Curie, care pune accentul pe “femeia modernă” aflată în spatele acestei personalităţi ştiinţifice legendare, născută în urmă cu 150 de ani în Polonia şi recompensată cu două premii Nobel, a fost vernisată miercuri la Paris, informează agerpres .
“Scopul nostru a fost să nu revenim asupra descoperirilor sale ştiinţifice, ci să arătăm o imagine a ei puţin diferită faţă de aceea pe care o avea, a unei savante întotdeauna îmbrăcate în negru şi puţin cam austeră”, a declarat Renaud Huynh, directorul muzeului Curie din Paris şi comisar al acestei expoziţii care are loc la Pantheon, unde sunt înmormântate personalităţile care au marcat istoria Franţei.
Citiți și : SUA : Guvernul american a anunţat noi restricţii împotriva Cubei
Mormântul lui Marie Curie se află acolo din 1995 şi noua expoziţie este “prima din Franţa”, potrivit lui Renaud Huynh, care îi este consacrată în întregime, prezentând vizitatorilor diverse documente, scrisori, fotografii, filme şi câteva obiecte personale precum patinele sale de gheaţă.
Născută pe 7 noiembrie 1867 la Varşovia, Maria Salomea Sklodowska a părăsit Polonia natală în 1891 pentru a studia la universitatea pariziană Sorbona. Studentă strălucită şi cu o voinţă impresionantă, a obţinut o diplomă în fizică şi, apoi, o diplomă în matematică în 1894, anul întâlnirii sale cu Pierre Curie. S-au căsătorit în anul următor.
Visul ştiinţific al cuplului nou format a devenit realitate atunci când, în urma descoperirii radioactivităţii de către Henri Becquerel, soţii Curie au descoperit doi noi atomi, ambii radioactivi, denumiţi poloniu şi radiu.
Carnetele lor de însemnări permit vizitatorilor să observe modul în care au evoluat cercetările lor ştiinţifice până la faimoasa descoperire, care le-a adus premiul Nobel pentru fizică în 1903, alături de Henri Becquerel. Diploma Nobel se află în centrul noii expoziţii pariziene.
Munca în simbioză a acestui cuplu a fost întreruptă bruscă în 1906: Pierre Curie a murit, după ce a fost lovit de un camion. Marie Curie a ţinut apoi un jurnal în care se adresa soţului defunct pentru a-şi “aminti ultimile zile trăite împreună”. Pe una dintre pagini pot fi văzute urmele lăsate de lacrimile celebrei savante.
Marie Curie I-a urmat soţului ei la catedra de fizică de la Sorbona, crescându-le singură pe cele două fiice ale sale, Irene şi Eve.
“Era o persoană foarte modernă. A reuşit să îşi continue activitatea profesională în acelaşi timp cu viaţa de familie”, a subliniat Renaud Huynh.
“Am avut o bunică care nu era probabil foarte diferită de alte bunici, din punctul de vedere al unui copil (…) Ea nu se plimba afişând pe frunte mesajul ‘Eu sunt Marie Curie'”, a povestit fiica lui Irene, Helene Langevin-Joliot, în vârstă de 90 de ani, fiziciană, director de cercetare emerit în cadrul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa. “Era foarte afectuoasă, dar nu sufocantă”, îşi aminteşte Helene, care avea vârsta de şapte ani în momentul morţii bunicii ei celebre.
În 1909 a fost decisă construirea, încheiată în 1914, a unui Institut al radiului (devenit Institutul Curie), cu o secţie medicală şi un laborator pentru Marie Curie.
Văduvă de mai mult timp, Marie Curie a avut apoi, după vârsta de 40 de ani, o aventură cu fizicianul Paul Langevin. Câteva fotografii o arată într-o rochie albă. Însă soţia lui Paul Langevin a depus plângere împotriva ei şi scandalul a izbucnit la sfârşitul anului 1911, punând capăt acelei idile. “Inima de femeie are aspiraţii pe care ştiinţa nu este suficientă pentru a le satisface”, scria Le Petit Journal.
În decembrie 1911, Marie Curie a primit premiul Nobel pentru chimie. Ea a rămas până în zilele noastre singura femeie din lume care a câştigat două premii Nobel.
În timpul răzbiului din 1914-1918, Marie Curie a participat la alcătuirea unor unităţi chirurgicale mobile şi de radiologie şi a mers ea însăşi pe front, la volanul unei ambulanţe.
În anii 1920, a cucerit inimile americanilor cu ocazia unui turneu în Statele Unite, unde a mers pentru a obţine fondurile necesare achiziţionării unui gram de uraniu.
A murit în iulie 1934, la 66 de de ani, într-un sanatoriu din estul Franţei. În acelaşi an, Irene şi soţul ei, Frederic Joliot, au descoperit radioactivitatea artificială, o reuşită care le-a adus premiul Nobel pentru chimie în 1935.
Moartea ei nu a fost marcată printr-o ceremonie oficială. Însă în 1995, preşedintele Francois Mitterand a decis ca renumita savantă să fie inclusă în Pantheon, alături de soţul ei. “Este frapant să vezi atenţia şi afecţiunea pe care ea le suscită în rândul publicului”, a declarat Philippe Belaval, preşedintele Centrului pentru Monumente Naţionale din Franţa.
