Întreprinderea de stat Fabrica de sticlă din Chișinău nu oferă „o valoare publică strategică” şi ar trebui privatizată, arată rezultatele testului de stres, realizat de autorităţi cu scopul unei evaluări a potenţialelor riscuri fiscale cu care s-ar putea confrunta Guvernul în următorii cinci ani.
Fabrica de Sticlă din Chişinău este o întreprindere de stat, specializată în fabricarea și vânzarea cu ridicata a ambalajelor din sticlă și a materialelor conexe, despre care deja de mai mulţi ani se vorbeşte că ar urma să fie privatizată. Totodată, ea a fost scoasă la privatizare în anii 2018-2019, dar nu s-au găsit cumpărători, arată datele consultate de Mold-Street.com.
Citeşte şi: Șeful Direcţiei Locativ-Comunale Chişinău a fost ARESTAT – Stiripesurse.md
O fabrică cu „infrastructură puternic depreciată”
„Construită iniţial în anii 1960, în timpul erei sovietice, pentru a satisface cererea de ambalaje de sticlă la scară industrială, a fost una dintre cele mai mari fabrici de sticlă din Europa la acea vreme. În ciuda relevanţei sale industriale istorice, societatea funcţionează în prezent cu o infrastructură puternic depreciată, moştenită din acea perioadă”, constată Ministerul Finanţelor.
Analiza relevă că iniţiativele de modernizare au fost implementate cu pauze şi sunt încă necesare investiţii semnificative de capital pentru modernizarea instalaţiilor de producţie şi respectarea standardelor actuale de eficienţă si competitivitate.
Din cauza dimensiunii sale operaţionale şi a expunerii la volatilitatea pieţei, în special în sectoarele energiei şi exporturilor, Ministerul Finanţelor susţine că a efectuat o evaluare prospectivă a riscurilor fiscale, utilizând cadrul de testare a rezistenţei întreprinderilor de stat. Exerciţiul a evaluat rezilienţa societăţii în condiţii macroeconomice de bază şi nefavorabile în perioada 2024-2028.
Nu există „nicio justificare strategică” pentru menţinerea în proprietatea statului
Potrivit analizei, modelul de simulare a situaţiilor de criză – utilizat pentru scenariile de bază şi scenariile nefavorabile – nu include ipoteze privind posibilele injecţii de capital din partea statului pentru recapitalizare sau o posibila privatizare integrală sau parţială a societăţii.
„Aceste schimbări structurale, deşi sunt în curs de discuţie, sunt excluse din proiecţiile actuale”, afirmă Ministerul Finanţelor.
Potrivit analizei, există discuţii în curs de desfăşurare în cadrul Guvernului cu privire la posibila privatizare a Fabricii, „iar unele părţi interesate susţin că societatea joacă un rol esenţial în sprijinirea sectorului producţiei de vin din Moldova, prin furnizarea de sticle la preţuri accesibile”. „Cu toate acestea, percepţia dată nu a fost susţinută de analize financiare sau de piaţă detaliate”, se arată în document.
În acest sens, este invocată infrastructura puternic depreciată a întreprinderii, lipsa standardelor moderne de eficienţă şi dimensiunea necuantificată a cheltuielilor de capital necesare.
Totodată, se menţionează că Fabrica de Sticlă îşi desfăşoară activitatea într-un sector concurenţial din punct de vedere comercial, în care nu există „niciun eşec puternic al pieţei sau nicio justificare strategică pentru menţinerea proprietăţii statului”.
Studiul precizează că întreprinderea nu este implicată în furnizarea de bunuri publice şi nici nu are un rol esenţial în infrastructură.
Sunt necesare injecţii substanţiale de capital din partea statului
Conform analizei, menţinerea unor performanţe financiare solide este esenţială pentru a maximiza evaluarea companiei şi pentru a atrage investitori credibili, în cazul în care se urmăreşte privatizarea.
Pentru aceasta, însă, e nevoie de modernizarea fabricii, respectiv aceasta va necesita „injecţii substanţiale de capital din partea statului, în timp ce privatizarea ar putea mobiliza capitalul privat pentru investiţii şi ar putea debloca eficienţa operaţională”.
În urma realizătii testului la stres, se prognozează că profitul net după impozitare va scădea în scenariile nefavorabile. Astfel, pierderile cumulate în cadrul scenariului de şoc al PIB ating aproximativ 6,7 milioane de lei până în 2028, cu cea mai mare pierdere anuală în 2026 (3,2 milioane de lei).
Reducerea va fi determinată de creşterea costurilor de producţie şi de reducerea marjelor de vânzări. Totodată, se estimează o posibilă scădere a capitalului, care deşi nu este una critică „indică o vulnerabilitate la stres financiar susţinut”.
Se estimează şi scăderea rentabilitatea capitalului propriu (ROE), cât şi rentabilitatea activelor (ROA) în condiţii de criză, evidenţiind o eficienţă redusă a capitalului şi a activelor pe parcursul perioadei de proiecţie, iar indicatorii de lichiditate (ratele curente şi rapide) ar rămâne peste pragurile minime.
Analiza mai arată că fabrica menţine un profil de risc scăzut atât în scenariul de bază, cât și în scenariul de soc, iar în prezent aceasta nu are datorii și este expusă doar marginal la volatilitatea cursului de schimb valutar.
Soluţia optimă ar fi privatizarea
Pentru diminuarea riscurilor fiscale, se propun – până la luarea unei decizii de politică – o consolidare a supravegherii entității prin monitorizare financiară periodică, respectarea protocoalelor de raportare a riscurilor fiscale și a criteriilor de performanţă, care reflectă aşteptările statului privind eficienţa comercială.
La fel, se prevede efectuarea unei evaluări cuprinzătoare a modelului de proprietate pentru Fabrica de Sticlă din Chișinău, „analizând implicaţiile fiscale și economice ale menţinerii proprietăţii depline a statului, ale privatizării complete sau ale păstrării unei participaţii publice minoritare sau majoritare”.
Fiecare opţiune ar trebui să fie însoţită de o cuantificare a costurilor și beneficiilor fiscale, inclusiv a nevoilor de investiţii, a transferului de riscuri și a scenariilor de maximizare a valorii.
Rezultatele denotă că, în cazul Fabricii de Sticlă, soluţia optimă ar fi privatizarea, mai ales că întreprinderea nu oferă „o valoare publică strategică”, iar menţinerea acesteia în proprietatea statului „ar necesita probabil injecţii substanţiale de capital, în timp ce privatizarea ar putea mobiliza capitalul privat pentru investiţii şi ar putea debloca eficienţa operaţională”.
