O femeie din Illinois, SUA, a supraviețuit unei afecțiuni medicale extrem de rare și aproape întotdeauna fatale – decapitarea internă – după un accident sportiv suferit în adolescență. Megan King, în vârstă de 35 de ani, a povestit pentru Daily Mail cum a ajuns să fie operată de urgență, după ce craniul ei aproape s-a desprins de coloană în timpul unei proceduri chirurgicale.
Totul a început în 2005, când Megan, pe atunci adolescentă, a căzut în timp ce juca fotbal în timpul orei de gimnastică. A suferit răni la coloană și mușchii omoplaților, iar starea ei s-a agravat treptat, cu dureri constante și slăbirea articulațiilor. De-a lungul anilor, a fost supusă la 22 de operații doar în zona umerilor, fără ca medicii să-i înțeleagă complet afecțiunea.
Abia în 2015 a primit diagnosticul corect: sindromul Ehler-Danlos hipermobil, o boală genetică rară care afectează producția de colagen și provoacă instabilitate articulară. Un an mai târziu, a fost necesară montarea unei proteze Halo pentru a-i stabiliza gâtul.
În timpul îndepărtării dispozitivului, Megan a suferit o dislocare atlanto-occipitală – o formă de „decapitare internă” în care craniul este parțial separat de coloana vertebrală. „Neurochirurgul meu a trebuit să-mi țină craniul în loc cu mâinile. Nu puteam sta în picioare. Partea dreaptă îmi tremura incontrolabil”, a relatat ea.
A urmat o intervenție chirurgicală vitală, în care medicii i-au reatașat craniul de coloană. Megan nu își mai poate mișca deloc capul și a fost supusă, în total, la 37 de operații. Cu toate acestea, femeia spune că încearcă să se adapteze: „Sunt literalmente o statuie umană. Coloana mea vertebrală nu se mișcă deloc. Dar nu înseamnă că am încetat să trăiesc”.
Cazul său rar atrage atenția asupra pericolelor ascunse ale sindromului Ehler-Danlos și complexității intervențiilor chirurgicale la nivelul coloanei cervicale. Decapitarea internă are o rată de mortalitate de peste 90%, iar Megan este una dintre puținele persoane din lume care au supraviețuit.
