Desi am auzit de “fake news” abia recent, în contextul controverselor legate de modul de desfasurare a campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din SUA din 2016, acest fenomen nu este deloc unul modern. Diseminarea de informatii false pentru a obtine anumite avantaje, pentru a influenta anumite categorii de persoane sau pentru a genera anumite reactii exista, probabil, de când lumea si cu siguranta se manifesta înca din zorii presei scrise, conform unor materiale publicate de revista Politico si de site-ul socialhistorian.com.
De la stiri fabricate despre iminenta punere sub acuzare a lui Hillary Clinton, contracandidata democrata în alegeri a republicanului Donald Trump, pâna la zvonurile despre un lucrator postal din Ohio care ar fi distrus buletine de vot pentru a-l ajuta pe Trump sa câstige alegerile, astfel de povesti, care mai de care mai colorate, mai senzationale sau de-a dreptul incredibile, s-au propagat cu rapiditate în social media, un mediu a carui permeabilitate si raspândire globala contribuie enorm si în egala masura atât la informarea, cât si la dezinformarea oamenilor. În unele cazuri, astfel de stiri false au stârnit reactii violente, asa cum a fost cazul unui barbat care a deschis focul cu o arma automata într-un restaurant din Washington, sustinând ca investigheaza informatia (mincinoasa) conform careia unul dintre consilierii lui Hillary Clinton, John Podesta, ar fi condus o retea de abuzare a copiilor în respectivul local.
Însa în pofida atentiei care i s-a dat acestui fenomen în contextul alegerilor americane, despre care unii experti au ajuns la concluzia ca ar fi fost influentate decisiv de o astfel de campanie de dezinformare si intoxicare, fenomenul “fake news” nu este deloc nou. Conform specialistilor, acest fenomen ar fi aparut în urma cu 500 de ani, odata cu inventia tiparului ca metoda de raspândire a informatiilor. Înca de la început, stirile false erau concepute sa fie, în special, senzationale si chiar extreme pentru a inflama pasiuni si prejudecati. Nu de putine ori, astfel de stiri au provocat violente. Propaganda nazista a preluat un astfel de subiect fals, ce a aparut înca din secolul XV în spatiul european, conform caruia evreii ar fi baut în mod ritual sânge de copii.
Pâna a se ajunge la explozia din prezent legata de folosirea în masa a unor site-uri de socializare, fenomenul “fake news” a primit un prim imbold dupa ce Johannes Gutenberg a inventat tiparul, în 1439. Pe atunci, era extrem de greu sa verifici o informatie tiparita. Erau luate si atunci în considerare mai multe surse de informare, dar nu existau conceptele etice si de obiectivitate jurnalistica. Cititorii trebuiau sa fie foarte atenti pentru a nu se lasa pacaliti. În secolul XVI, informatiile primite din surse ale autoritatilor sau din documente secrete sustrase si publicate erau considerate de încredere, asa cum a fost cazul corespondentei dintre conducatorii venetieni, denumita “relazioni”. Nu a trecut mult însa pâna când aceste “relazioni” au început sa fie “fabricate”. Din secolul XVII istoricii au început sa verifice, pe cât posibil, informatiile pe care le publicau si prezentau sursele sub forma unor note de subsol.
Raspândirea tiparului a dus si la raspândirea fenomenului “fake news”, de la informatiile spectaculoase despre monstri marini care înghiteau corabii întregi si pâna la cele despre vrajitoare si despre pacatosii care atrag dezastre naturale sau molime asupra unor regiuni întregi. Practic, cu cât minciuna era mai sfruntata si mai umflata, pornind totusi de la superstitii si prejudecati raspândite în popor, cu atât devenea mai credibila.
Din acest punct de vedere, stirea despre cutremurul de la Lisabona din 1755 a fost una dintre cele mai complexe stiri false din toate timpurile pentru ca numeroase autoritati laice si clericale europene au considerat seismul drept razbunare divina împotriva pacatosilor. Asa cum oamenii care au murit în urma cutremurului erau considerati plini de pacate, cei care au supravietuit erau considerati reprezentari ale virtutii si credintei. La scurt timp în Portugalia a aparut genul pamflet care era bazat pe informatii false (relaçoes de sucessos). Conform unor astfel de stiri false, unii oameni ar fi scapat datorita unei aparitii a Fecioarei Maria. Astfel de interpretari ale evenimentelor naturale prin prisma religiei l-au facut pe celebrul filosof francez iluminist Voltaire sa porneasca “o cruciada” împotriva stirilor false religioase, în special a celor care explicau fenomenele naturale pe principii mistice.
Nici macar revolutia stiintifica adusa de Iluminism nu a putut opri flagelul “fake news”. Spre exemplu, în anii premergatori Revolutiei Franceze, la Paris apareau numeroase pamflete pe seama spectaculosului deficit bugetar înregistrat de guvernul vremii. Fiecare tabara politica avea propriile variante si-i gasea raspunzatori pe cei din tabara rivala. Cititorii erau nevoiti sa fie foarte atenti si foarte exigenti cu informatiile pentru a întelege cam cum stateau de fapt lucrurile, pornind de la adevarurile partiale strecurate prin aceste pamflete pentru a le creste veridicitatea.
Chiar si Parintii Fondatori ai SUA au practicat raspândirea de stiri false. Pentru a creste sustinerea populara pentru revolutie, Benjamin Franklin a fabricat stiri false despre ucigasii indieni care luau scalpuri si care actionau la comanda regelui Marii Britanii, George al III-lea. Alti lideri revolutionari americani raspândeau stiri false conform carora monarhul britanic ar fi trimis mii de soldati sa traverseze Atlanticul pentru a îneca revolutia în sânge, sperând ca astfel sa creasca numarul americanilor care se înroleaza sa-si apere tara.
Începând cu secolul XIX fenomenul “fake news” a capatat în special valente rasiste. Spre exemplu, în America apareau stiri cu afroamericani care au devenit peste noapte albi, dar si stiri despre crime produse de sclavii de pe plantatii. Celebre din epoca sunt si stirile despre viata de pe Luna publicate de The New York Sun. În 1844 ziarele anticatolice din Philadelphia publicau informatia falsa ca etnici irlandezi furau biblii din scolile publice, informatie care a provocat o reactie violenta împotriva Bisericii Catolice din SUA. La sfârsitul secolului XIX plutocrati precum William Randolph Hearst si publicatia acestuia, Morning Journal, au apelat la exagerari si deformari ale realitatii pentru a porni un razboi. Atunci când corespondentul trimis de Hearst la Havana a transmis informatia ca nu va fi niciun razboi hispano-american, Hearst – care i-a inspirat lui Orson Welles celebrul personaj Citizen Kane – a dat un raspuns ce a devenit celebru: “Tu trimite-mi poze si fac eu rost de razboi”. Ce a urmat? Hearst a publicat informatia falsa conform careia autoritatile cubaneze ar fi perchezitionat la piele femei americane iar razboiul a început.
Regimurile totalitare care au cunoscut o perioada de maxima influenta în prima parte a secolului XX si apoi Razboiul Rece cu masinariile de propaganda bine unse ale celor doua tabere au continuat proliferarea fenomenului “fake news” care a ajuns la apogeu la începutul acestui secol, odata cu raspândirea accesului la internet si aparitia social media si a blogurilor.
Recent Facebook a început sa-si îndemne utilizatorii din 14 state sa citeasca un ghid despre stirile false, oferind o serie de sfaturi pentru a le recunoaste si încurajând o abordare sceptica fata de titlurile de stiri în general si verificarea sursei informatiei.
Iata însa câteva dintre cele mai inedite “fake news” din istorie si efectele pe care le-au provocat.
1. Starea de sanatate a regelui se înrautateste
La mijlocul secolului XVIII, la apogeul rebeliunii iacobite din Marea Britanie, au început sa circule informatii false cu privire la o boala grava de care ar fi suferit regele George al II-lea, în cadrul unei încercari de a destabiliza Coroana. Aceste stiri false au fost preluate de mai multe publicatii, ceea ce le-a conferit credibilitate. Raspunzând plângerilor în fata acestei practici, procurorul general Dudley Ryder scria într-o scrisoare:
“Cum publicarea unor astfel de stiri false despre Majestatea sa are tendinta de a nelinisti mintile supusilor sai, ranesc încrederea publica si diminueaza respectul si ascultarea pe care i-o datoreaza (…), consider ca aceasta fapta reprezinta o infractiune de Drept Comun (…) Frecventa unor astfel de publicari este dovada unui complot. Însa cum fiecare astfel de stire falsa poate aparea din greseala, este foarte greu sa spunem cât de mult trebuie repetata în ziare pentru a deveni o infractiune.. nu cunosc nicio metoda de a combate (eficient) aceasta practica”, încheia el resemnat.
2. Vestea despre pacea cu Franta a dus la cresteri pe bursa de la Londra
În mai 1803, pe când Regatul Unit se pregatea sa puna capat Tratatului de la Amiens si sa declare razboi Frantei, Sir Charles Price, Lordul-primar al Londrei, a primit printr-un curier o scrisoare foarte “speciala”. Aparent scrisa de lordul Hawkesbury si pecetluita cu sigiliul acestuia, scrisoarea sustinea ca disputa cu Franta a fost încheiata pe cale amiabila. Primarul a dus scrisoarea la Bursa pentru a împartasi tuturor vestea cea buna. Actiunile pe bursa au crescut imediat cu 5%. Ulterior au început sa apara suspiciuni cu privire la autenticitatea scrisorii si a fost deschisa o ancheta. Pâna în seara aceleiasi zile s-a aflat ca a fost vorba de un fals, dar efectul asupra Bursei a fost produs, iar cine a avut de câstigat, a câstigat. Toate încercarile ulterioare de a-l descoperi pe autorul farsei au esuat.
3. Viata pe Luna
La 21 august 1835, The New York Sun a publicat o serie de articole despre descoperirea vietii pe Luna. Informatiile cuprinse în stiri au fost în mod fals atribuite celebrului astronom Sir John Herschel. În articole se preciza ca Sir Herschel a observat dovezile existentei vietii pe Luna cu ajutorul unui nou tip de telescop cu “hidro-oxigen”. Stirile au prezentat cu lux de amanunte tot felul de forme bizare de viata, rezultând o imagine fantastica a unui complex habitat “lunatic”. Astfel, în presa vremii au fost descrise nu mai putin de noua specii de mamifere si cinci de ovipare. Printre mamiferele lunatice se numarau reni pitici, elani, ursi cu coarne si castorul biped – care era prezentat drept identic cu cel terestru, însa fara coada si cu mersul pe doua picioare. Aceste animale îsi purtau puii pe brate, la fel ca oamenii si se deplasau cu usurinta, parca alunecând pe solul lunar.
Dupa ce si-a atins obiectivul de a atrage numerosi clienti, The New York Sun a retractat în septembrie stirile despre animalele de pe Luna, recunoscând ca a fost doar o cacealma.
4. Tâlharie pe Caile Ferate Franceze
Madame Marquet, sotia unui farmacist algerian, a sustinut în decembrie 1890 ca a fost tâlharita în timp ce calatorea în compartimentul rezervat doamnelor dintr-un tren francez. Presupusa victima a plecat de la Monte Carlo si când a ajuns în gara din Toulon le-a declarat autoritatilor ca în timpul calatoriei, pe când atipise, un hot i-a furat 7.000 de franci. De la început au existat suspiciuni cu privire la aceste informatii pentru ca madame Marquet nu a putut oferi nicio informatie despre tâlhar. Coincidenta aparitiei unei plângeri similare câteva zile mai târziu i-a oferit însa credibilitate. Un italian a atacat si tâlharit un pasager între Lyon si Grenoble sub amenintarea unui cutit. Apoi, atacatorul a sarit din tren dar a fost prins dupa ce victima a tras semnalul de alarma si a oprit trenul. S-a crezut ca acelasi tâlhar i-a furat banii doamnei Marquet dupa ce ar fi hipnotizat-o si ar fi drogat-o cu cloroform.
Politia avea în continuare suspiciuni iar cercetarile ulterioare au demonstrat ca madame Marquet a calatorit la Monte Carlo pentru a primi o datorie, dar dupa ce a luat banii nu a putut rezista sa nu-i joace la ruleta si i-a pierdut pe toti. Temându-se de furia sotului ei, madame Marquet s-a gândit sa inventeze povestea jafului. În cele din urma, sub presiunea oamenilor legii, femeia a recunoscut si a fost judecata sub acuzatia de împrastiere a unor informatii false.
5. Jack the Ripper
În 1888 au început sa fie publicate, pe larg, detalii despre o serie de crime oribile produse în districtul Whitechapel din East London. În total au fost descrise 11 crime, victimele fiind în marea majoritate prostituate. Multi au încercat sa profite de interesul crescut pentru subiect, raspândind informatii false. Doi tineri bauti, care împarteau ziare, au fost chiar arestati sub acuzatia de împrastiere a unor informatii false. Cei doi vindeau ziarele în zona Wright’s Lane din Kensington strigând ca Jack the Ripper a fost arestat. Cei doi, William Macdonald si George Write, au fost judecati si ulterior achitati.
James Kendrick, un alt vânzator de ziare, a fost de asemenea pus sub acuzare pentru ca striga informatii false despre subiect. Dupa ce vânzarile de ziare au mers câteva zile mai slab, el a încercat sa atraga clientii cu informatia falsa cu privire la descoperirea unei noi victime la Charing Cross. Ulterior el sustinea ca alte patru femei tinere au fost gasite ucise la Charing Cross. Unul dintre clienti, care nu a gasit în ziar nimic despre subiectele cu care vânzatorul îsi facea reclama, l-a reclamat la politie. Vânzatorul de ziare a fost condamnat la 14 zile de munca silnica într-o temnita londoneza.
6. Mark Twain: Informatia despre moartea mea a fost o exagerare
În iunie 1897 mai multe publicatii newyorkeze au publicat stirea ca Mark Twain “trage sa moara, în saracie, la Londra”. Stirea a fost infirmata chiar de celebrul autor american. Cautat de alti ziaristi pentru a comenta aceasta informatie, Mark Twain a declarat ca nu stie daca sa fie amuzat sau enervat de aceasta stire. El i-a asigurat pe jurnalisti ca traia bine-mersi împreuna cu sotia si copiii într-o casa foarte frumoasa din Chelsea si ca nu era nici bolnav si nici sarac. Mark Twain a facut legatura ca totul a pornit de la problemele de sanatate pe care le-a avut unul dintre verii sai, James Ross Clemens, care a fost într-adevar bolnav timp de doua sau trei saptamâni, la Londra, dar care s-a facut bine.
“Informatia despre moartea mea a fost o exagerare. Informatia ca as fi sarac nici nu mai necesita comentarii. Prietenii mei stiu ca nu am cum sa ma lupt cu saracia atât timp cât primesc invitatii la conferinte ori de câte ori vine posta. Adevarul este ca ma aflam sub contract pentru a scrie cartea pe care tocmai am terminat-o, altfel as fi acceptat aceste invitatii la conferinte”, declara scriitorul.
7. Capcana Fake News
În 1903 ziarul Clarksburg Daily Telegram a publicat intentionat o stire falsa pentru a demonstra ca publicatia rivala, Clarksburg Daily News, îi fura stirile. Informatia era despre împuscarea a unui personaj pe nume “Mejk Swenekafew” si, previzibil, a fost publicata a doua zi si de Clarksburg Daily News. Stirea spunea ca Swenekafew, un slav care traia în apropierea unei mine de carbune din Columbia, Carolina de Sud, a fost împuscat si se afla în stare critica dupa ce s-a certat cu o cunostinta din cauza unui câine. Numele ales pentru personajul fictiv ar fi trebuit sa le dea de gândit ziaristilor de la Clarksburg Daily News: Swenekafew se citeste invers “we-fake-news” (noi falsificam stiri). Dar nu le-a trezit nicio suspiciune si dupa ce au fost prinsi cu mâta-n sac au fost nevoiti sa recunoasca public ca furau stirile ziarului Clarksburg Daily Telegram de câteva luni.
8. Ce legatura are asta cu pretul oualor?
În 1916 pretul oualor a crescut pâna la un nivel fara precedent – 80 de centi duzina – în anumite parti ale Americii, iar femeile au decis ca trebuie sa-i boicoteze pe producatorii de oua. Pâna la sfârsitul lunii noiembrie a acelui an se ajunsese la instaurarea unui boicot la nivel statal, sustinut de autoritati. Gospodinele din St. Paul, Minnesota, nu mai cumparau oua tinute la rece. Membrele unui club pentru femei din Milwaukee au luat decizia de a nu mai8 cumpara oua timp de 6 saptamâni. O anume Ellis Logan a început sa strânga semnaturi pentru a trimite o petitie la Washington prin care solicita Congresului sa subventioneze costul ridicat al oualor, aliment esential pentru micul dejun tipic american.
Apoi, la 8 februarie în acelasi an, lupta parea sa fie câstigata de organizatoarele boicotului. Titluri precum “Pretul oualor a scazut cu 10 centi” au aparut în presa din Chicago. A doua zi însa a devenit clar ca informatiile erau false pentru ca pretul oualor era neschimbat si s-a ajuns la concluzia ca unele publicatii erau în cârdasie cu negustorii de alimente. În anii ce au urmat preturile la oua în SUA au continuat sa fluctueze dar tendinta generala a fost de scumpire.
9. Fake news în Primul Razboi Mondial
În primavara anului 1917, pe când Europa era un câmp de lupta între Antanta si Puterile Centrale, doua publicatii londoneze, Times si Daily Mail au publicat marturii din surse anonime despre temuta fabrica “Kadaver” sau “Kadaververwertungsanstalt” din Germania, unde se spunea ca se extrage glicerina din cadavrele soldatilor Antantei pentru a se produce sapun si margarina. La putin timp dupa încetarea ostilitatilor Primului Razboi Mondial s-a aflat ca de fapt aceste stiri erau false si ar fi fost diseminate de agenti ai MI7 (vechiul serviciu de informatii al Armatei britanice). În timpul razboiului, MI7 dispunea de 13 agenti ofiteri si 25 de agenti jurnalisti, printre care si maiorul Hugh Pollard, care, în calitate de corespondent special de razboi al Daily Express, împrastia informatii false. Desigur ca aceasta stire falsa oribila a fost doar una dintre miile publicate de o parte si de cealalta a liniei frontului.
10. Razboiul Lumilor
Poate cea mai celebra stire falsa dintre toate este cea a atacului extraterestru asupra Americii de duminica, 30 octombrie 1938. La aceasta data postul de radio Columbia Broadcasting a difuzat o adaptare a celebrului roman “War of the Worlds” din 1898, de HG Wells. Transmisiunea a fost conceputa sub forma unei serii de alerte radio de tip “breaking news” al caror efect a fost atât de realist încât foarte multi ascultatori au intrat în panica, fiind convinsi ca extraterestrii invadeaza America. Show-ul a început prin întreruperea programului obisnuit cu stirea ca un om de stiinta a observat o serie de explozii de gaze pe Marte. Ulterior, un buletin fals de stiri anunta ca un meteorit s-a prabusit la New Jersey, ucigând 15.000 de oameni. O alta informatie în regim de “breaking news” a infirmat stirea despre meteorit, precizând ca este vorba despre un obiect cilindric din care au coborât martieni înarmati cu arme cu raze ucigase.
Înca dinainte de a se încheia transmisiunea si de a se clarifica faptul ca a fost vorba doar de o mostra de teatru radiofonic foarte bine interpretat, numerosi medici, asistente si militari din Garda Nationala si din celelalte corpuri de armata americane s-au prezentat la datorie pentru a se lupta cu martienii. Mii de persoane au sunat la politie pentru ajutor în fata invaziei martiene. Jurnalistii s-au grabit sa pregateasca editii speciale dedicate razboiului dintre Pamânt si Marte. Producatorii punerii în scena s-au declarat depasiti de reactiile societatii americane si au sustinut ca nu s-au gândit niciun moment ca transmisiunea lor va fi luata în serios.
Dupa cum am putut observa, motivele aflate în spatele diseminarii informatiilor de tip “fake news” sunt diferite – de la obtinerea de avantaje politice si economice, pâna la cresterea vânzarii anumitor ziare sau mobilizarea populatiei pentru o cauza comuna în vremuri de razboi. Oricare ar fi însa motivatia celor care împrastie astfel de informatii, este clar faptul ca “Fake News is Not New News” si pâna la urma un consumator de presa educat trebuie sa fie sceptic cu privire la articolele senzationaliste care agreseaza cu titluri incredibile, facute pentru a fi “clickbait” si care se raspândesc, în prezent, cu extrem de multa usurinta în special în social media. Poate însa ca se va desprinde ceva bun si din aceste stiri, iar jurnalistii vor fi mai atenti cu materialele pe care le publica pentru a-si pastra reputatia, iar consumatorii de stiri vor deveni din ce în ce mai greu de pacalit.
