Oamenii de știință au cartografiat modul în care se deformează mantaua cea mai adâncă a Pământului, iar rezultatele indică existența unor plăci tectonice dispărute de mult timp, îngropate la mii de kilometri.
Mult sub suprafața Pământului, curenții de convecție cu mișcare lentă se agită în interiorul mantalei. Acești curenți sunt strâns legați de mișcarea plăcilor tectonice și nu se limitează doar la deplasarea plăcilor de deasupra, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Ei întind și deformează chiar materialul mantalei, scrie ScienceDaily.
Un nou studiu arată că o mare parte din această deformare din cea mai adâncă parte a mantalei are loc în regiuni în care oamenii de știință cred că plăcile tectonice antice s-au scufundat de-a lungul a milioane de ani.
Cercetătorii bănuiau de mult timp că există o legătură între deformarea mantalei profunde și aceste plăci îngropate, dar această cercetare oferă prima imagine globală.
Echipa a examinat aproape 75% din mantaua inferioară, un strat situat chiar deasupra limitei dintre nucleu și manta, la aproximativ 2.900 de kilometri sub suprafața Pământului.
Ei au adunat și analizat peste 16 milioane de seismograme de la 24 de centre de date din întreaga lume, creând unul dintre cele mai cuprinzătoare seturi de date seismice asamblate vreodată.
Când au loc cutremure, acestea generează unde de forfecare care se propagă prin interiorul Pământului.
Aceste unde se deplasează cu viteze diferite, în funcție de direcția lor și de proprietățile materialului prin care trec.
Această variație direcțională, cunoscută sub numele de anizotropie seismică, permite oamenilor de știință să identifice zonele în care manta a fost deformată.
Prin studierea acestor modele, cercetătorii pot obține informații valoroase despre modul în care manta curge și circulă în timp.
Oamenii de știință încă lucrează pentru a înțelege exact de ce aceste plăci prezintă anizotropie seismică.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
O posibilitate este ca plăcile să păstreze o anumită anizotropie „fosilă” din perioada în care se aflau mai aproape de suprafață.
Cu toate acestea, o explicație mai probabilă este că deformarea intensă are loc pe măsură ce plăcile se scufundă și interacționează cu limita dintre miez și manta.
Pe măsură ce coboară, acestea împing și remodelează materialul din jur. Căldura și presiunea extreme la aceste adâncimi pot altera mineralele din plăci, creând o nouă „structură” anizotropă.
