Sistemul de sateliți care înconjoară Pământul este o „casă de cărți” extrem de vulnerabilă. Cercetătorii avertizează asupra unui risc iminent de coliziune catastrofală, relevă un nou studiu.
Cercetătoarea Sarah Thiele de la Princeton și echipa sa de la Universitatea din Columbia Britanică descriu rețeaua actuală de mega-constelații din orbita joasă a Pământului drept un „castel de cărți”. Studiul lor, publicat pe arXiv, prezintă cifre impresionante, citează meteoweb.eu, potrivit stiripesurse.
Astăzi, în spațiul de deasupra capetelor noastre, o „apropiere” are loc la fiecare 22 de secunde. Doi sateliți trec la o distanță de doar 1 km unul de celălalt. Pentru rețeaua Starlink, aceste întâlniri periculoase se produc la fiecare 11 minute.
În condiții normale, sateliții gestionează traficul în mod autonom. Fiecare satelit Starlink face aproximativ 41 de manevre corective pe an. Problema apare când intervin așa-numitele „cazuri extreme”. Furtunile solare reprezintă cea mai mare amenințare.
O furtună solară afectează orbita în două moduri devastatoare. Mai întâi, încălzește atmosfera superioară, provocând expansiunea acesteia. Acest lucru crește rezistența la înaintare a sateliților. Devine dificilă predicția poziției lor exacte. Sateliții sunt forțați să consume mai mult combustibil pentru a-și menține orbita.
Al doilea efect constă în pana electronică. Sistemele de navigație și comunicații pot fi dezactivate. Un satelit „orb”, incapabil să manevreze, devine un proiectil necontrolat într-o zonă deja aglomerată.
Cercetătorii au introdus o nouă unitate de măsură pentru a cuantifica riscul. „Ceasul CRASH” (Collision Realisation and Significant Harm) arată o accelerare îngrijorătoare a pericolului.
În 2018, fără controlul de la sol, o coliziune catastrofală ar fi avut loc în aproximativ 121 de zile. Până în iunie 2025, timpul estimat a scăzut la doar 2,8 zile. Degradarea situației este alarmantă.
Dacă o furtună solară ar perturba comunicațiile dintre Pământ și sateliți pentru doar 24 de ore, ar exista o probabilitate de 30% de coliziune catastrofală. Riscul este extrem de real.
Faimosul sindrom Kessler descrie o reacție în lanț a resturilor care face spațiul inaccesibil. De obicei este considerat un proces care durează zeci de ani. Studiul lui Thiele sugerează că declanșarea ar putea fi aproape instantanee.
Acestea nu sunt simple ipoteze teoretice. Dacă un eveniment similar cu evenimentul Carrington din 1859 ar avea loc astăzi, consecințele ar fi devastatoare. Acela a fost cel mai puternic eveniment solar înregistrat vreodată. Am pierde controlul asupra sateliților pentru mult mai mult decât „autonomia” de 3 zile a sistemului.
Efectele ar fi catastrofale. S-ar produce distrugerea totală a infrastructurii satelitare. Umanitatea ar deveni incapabilă să lanseze noi rachete pentru generații întregi. Am rămâne efectiv „blocați” pe Pământ din cauza resturilor spațiale.
Progresul tehnologic oferit de megaconstelații este de necontestat. Internet global, comunicații îmbunătățite, observarea Pământului – beneficiile sunt multiple. Dar riscul de a rămâne „blocați” pe Pământ din cauza unui eveniment natural imprevizibil este real.
Studiul subliniază necesitatea unor sisteme de control în timp real mai rezistente. Este nevoie de o evaluare a riscurilor care să țină seama de fragilitatea inerentă a acestui spațiu aglomerat. Infrastructura spațială actuală seamănă periculos de mult cu un castel de cărți.
