Moscova a pregătit conflictul armat din regiunea transnistreană încă din 1989, iar ulterior Federația Rusă s-a implicat direct de partea separatiștilor, i-a înarmat și instruit și a intervenit militar la Tighina. Sunt concluziile unor veterani ai serviciilor secrete de la Chișinău, care au povestit, într-un reportaj realizat de jurnalistul Radu Osipov pentru postul public, despre operațiunile desfășurate în timpul războiului din 1992.
De la KGB la Ministerul Securității Naționale
Imediat după declararea independenței, președintele Mircea Snegur a decretat reformarea fostului KGB în Ministerul Securității Naționale. Fostul viceministru Simion Rusu afirmă că procesul a avut loc „în mod natural”, iar angajații au fost lăsați să decidă dacă rămân în serviciul noului stat.
Potrivit acestuia, noua structură a preluat inclusiv informațiile militare aflate anterior sub controlul Moscovei. În paralel însă, în stânga Nistrului apăreau structuri paramilitare conduse de lideri separatiști precum Igor Smirnov, susținut de Vladimir Antiufeev.
Veteranii susțin că Smirnov ar fi fost „parașutat” la Tiraspol la sfârșitul anilor ’80, iar Moscova s-ar fi implicat direct în organizarea și consolidarea mișcării separatiste. Antiufeev, fost ofițer OMON implicat în reprimarea protestelor din Letonia, a ajuns ulterior șef al securității separatiste de la Tiraspol, iar mai târziu a activat și în autoproclamata republică Donețk.
Separatiști înarmați de Armata a 14-a
Potrivit mărturiilor, separatiștii au beneficiat de sprijinul direct al Armatei a 14-a ruse, care le-ar fi pus la dispoziție armament greu, inclusiv artilerie și tancuri. În orașe precum Tiraspol și Tighina funcționau unități și depozite militare, iar armele ar fi ajuns inclusiv la civili mobilizați în detașamente muncitorești.
„Ei au fost net superior înarmați față de forțele Moldovei”, susțin foștii ofițeri.
Operațiune specială: general rus, schimbat pe 28 de polițiști
Unul dintre cele mai sensibile episoade relatate vizează capturarea, în Ucraina, a unui general rus implicat în coordonarea înarmării milițiilor transnistrene. Potrivit lui Simion Rusu și colonelului Ștefan Ceban, operațiunea a fost una complexă și reușită.
Generalul ar fi fost ulterior schimbat în cadrul unui acord de tip schimb de prizonieri. La acel moment, 32 de polițiști moldoveni fuseseră capturați la Dubăsari, dintre care patru au fost împușcați. Ceilalți 28 au fost eliberați în schimbul ofițerului rus.
„A fost o operațiune specială făcută pentru domnul general. El a fost schimbat pe 28 de polițiști”, a declarat Ștefan Ceban.
Mii de cazaci și primele confruntări
Primele ciocniri armate au avut loc la Dubăsari. De partea Moldovei au luptat polițiști, voluntari și militari reveniți din armata sovietică. Potrivit martorilor, în regiune au sosit mii de cazaci din Federația Rusă, încă din 1990.
Unul dintre combatanți, Corneliu Solomon, profesor de profesie, povestește că a lăsat acasă un copil de șase luni pentru a se înrola în detașamentele Ministerului Securității. El își amintește de primele misiuni și de momentele-limită din teren, când deciziile luate în câteva secunde puteau face diferența între viață și moarte.
Implicarea directă a Rusiei la Tighina
Momentul decisiv al conflictului a fost bătălia de la Tighina, în iunie 1992. Atunci, generalul rus Alexander Lebed a preluat comanda Armatei a 14-a la Tiraspol.
Veteranii afirmă că armata rusă s-a implicat direct în confruntări, iar forțele moldovenești, aflate în plin proces de formare, nu dispuneau de armament și logistică suficiente pentru a face față.
„Împotriva Armatei a 14-a nu puteam să luptăm atunci”, a mărturisit colonelul Nicolae Vișnevschi.
Semnarea armistițiului din 21 iulie 1992 a fost percepută diferit în rândul combatanților. Unii au considerat-o o necesitate, alții au văzut-o drept o cedare dureroasă.
La peste trei decenii de la conflict, veteranii serviciilor secrete susțin că scenariul aplicat la Nistru a fost reluat ulterior de Rusia și în estul Ucrainei, după același „calapod”: invocarea apărării populației rusofone și sprijinirea formațiunilor separatiste.
Mărturiile lor readuc în atenție rolul structurilor de securitate moldovenești în perioada de început a statului și complexitatea unui conflict ale cărui consecințe continuă să marcheze Republica Moldova.
