Genomul uman a fost stocat pe un cristal care poate rezista miliarde de ani
Oamenii de ştiinţă au stocat întregul genom uman pe un cristal de memorie 5D, care, speră ei, ar putea reprezenta un plan pentru a “reînvia” omenirea după o extincţie, la câteva mii sau milioane de ani în viitor, informează DPA, potrivit stiripesurse.ro.
Oamenii de ştiinţă de la Centrul de cercetare optoelectronică (ORC) al Universităţii Southampton din Regatul Unit au afirmat, de asemenea, că acest format revoluţionar de stocare a datelor, care poate supravieţui timp de miliarde de ani, poate fi utilizat pentru a înregistra genomul speciilor de plante şi de animale periclitate sau care se confruntă cu un risc de extincţie.
Un purtător de cuvânt al universităţii britanice a explicat că, spre deosebire de alte formate de stocare a datelor care se degradează în timp, cristalele de memorie 5D pot stoca până la 360 de terabytes de informaţii (în cea mai mare dimensiune a lor) fără pierderi timp de miliarde de ani, chiar şi la temperaturi ridicate.
Genomul uman a fost stocat pe un cristal care poate rezista miliarde de ani
Descoperirea a fost recompensată cu un record mondial Guinness pentru cel mai durabil material de stocare în anul 2014.
“Cristalul este echivalent cu cuarţul topit, unul dintre cele mai durabile materiale de pe Pământ din punct de vedere chimic şi termic. Poate rezista la extreme înalte şi joase cauzate de îngheţ, foc şi temperaturi de până la 1.000 de grade Celsius. De asemenea, cristalul poate rezista la o forţă de impact direct de până la 10 tone pe cm2 şi rămâne neschimbat după expunerea îndelungată la radiaţiile cosmice”, a declarat acelaşi purtător de cuvânt.
Echipa de la Universitatea Southampton, condusă de profesorul Peter Kazansky, a folosit lasere ultrarapide pentru a inscripţiona cu precizie date în goluri nanostructurate orientate în siliciu – cu dimensiuni ale caracterelor utilizate de doar 20 nanometri.
Genomul uman a fost stocat pe un cristal care poate rezista miliarde de ani
Purtătorul de cuvânt a declarat: “Spre deosebire de o marcare doar pe suprafaţa unei bucăţi de hârtie 2D sau a unei benzi magnetice, această metodă de codificare utilizează două dimensiuni optice şi trei coordonate spaţiale pentru a scrie pe întregul material – de aici şi acel ‘5D’ din denumirea sa”.
Profesorul Kazansky a declarat că, deşi în prezent nu este posibilă crearea sintetică de oameni, plante şi animale folosind doar informaţii genetice, longevitatea cristalului 5D face ca aceste informaţii să fie disponibile dacă o astfel de creare sintetică ar fi realizată vreodată.
El a amintit de crearea unei bacterii sintetice de echipa doctorului Craig Venter în 2010.
Genomul uman a fost stocat pe un cristal care poate rezista miliarde de ani
“Ştim din lucrările altor cercetători că materialul genetic al organismelor simple poate fi sintetizat şi utilizat într-o celulă existentă pentru a crea un specimen viu şi viabil în laborator”, a afirmat profesorul Kazansky.
“Cristalul de memorie 5D deschide altor cercetători posibilitatea de a construi un depozit veşnic de informaţii genomice din care ar putea fi restaurate organisme complexe, precum plantele şi animalele, dacă ştiinţa din viitor va permite acest lucru”, a adăugat el.
Cristalul a fost depozitat în arhiva “Memory of Mankind” (“Memoria omenirii”) – o capsulă a timpului specială, aflată într-o peşteră – o fostă mină de sare – din Hallstatt, Austria.
Purtătorul de cuvânt al universităţii britanice a adăugat: “La proiectarea cristalului, echipa s-a gândit dacă datele conţinute în el ar putea fi recuperate de o formă de inteligenţă (specie sau maşină) care ar urma după noi pe Terra într-un viitor îndepărtat. Într-adevăr, datele ar putea fi găsite atât de departe în viitor încât nu există niciun cadru de referinţă”.
Genomul uman a fost stocat pe un cristal care poate rezista miliarde de ani
Datele stocate în acest cristal 5D arată elementele chimice universale (hidrogen, oxigen, carbon şi azot); cele patru baze ale moleculei de ADN (adenină, citozină, guanină şi timină) cu structura lor moleculară; plasarea lor în structura dublu elicoidală a ADN-ului; şi modul în care genele se poziţionează într-un cromozom, care poate fi apoi introdus într-o celulă.
“Cheia vizuală înscrisă pe cristal îi oferă celui care o găseşte cunoştinţe despre datele stocate în interior şi despre modul în care acestea ar putea fi utilizate”, a explicat profesorul Kazansky.
