Conflictul din Iran oferă Rusiei un avantaj real, dar fragil și condiționat: o injecție economică prin petrol mai scump, o posibilă erodare a capacităților de apărare antiaeriană ale Ucrainei și o distragere diplomatică a Occidentului.
Pe termen mediu și lung, însă, pierderile strategice sunt semnificative: Moscova a abandonat un aliat-cheie fără a câștiga nimic concret în Ucraina, credibilitatea sa ca partener a scăzut dramatic, iar problemele structurale ale economiei rămân nerezolvate, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
În martie 2026, războiul din Ucraina a intrat într-o etapă care nu a mai rimat cu mesajele optimiste promovate de Vladimir Putin. Analizele recente ale ISW (Institutul pentru Studiul Războiului) arată că forțele ucrainene au lansat contraatacuri pe frontul de sud, oprind avansul Kremlinului, eliberând teritorii și încurcând planurile Moscovei pentru o ofensivă preconizată din 2026.
Datele ISW arată că forțele ucrainene au avansat între 10 și 12 kilometri în două direcții din regiunea Dnipropetrovsk, eliberând peste 400 de kilometri pătrați de la sfârșitul lunii ianuarie 2026. Acesta este cel mai mare câștig teritorial pentru Ucraina din vara lui 2023; astfel, situația de pe front este acum percepută diferit.
Această schimbare nu a fost întâmplătoare. Forțele ucrainene au avansat rapid spre Oleksandrivka după ce au pătruns în spatele pozițiilor rusești, care sunt extrem de dispersate, cu toate că vremea a fost dificilă, neutralizând apărarea cu drone. Un alt factor a fost blocarea conexiunii Starlink pentru trupele ruse de către Elon Musk la începutul lunii februarie 2026, ceea ce probabil a facilitat avansul ucrainenilor în regiunea Nipru.
Dar atacul SUA și al Israelului asupra Iranului a creat un context favorabil pentru Vladimir Putin, pe care îl ajută o creștere a prețului petrolului.
Deși din punct de vedere militar armata Iranului nu a rezistat loviturilor intense ale aviației și artileriei americane și israeliene, regimul fundamentalist de la Teheran a rezistat, Mojtaba Khamenei, fiul fostului ayatollah, ucis în bombardamente, a preluat conducerea statului, fiind susținut de gărzile revoluționare islamice.
Conflictul din Iran oferă Rusiei un avantaj real, dar fragil și condiționat — o injecție economică prin petrol mai scump, o erodare a capacităților de apărare antiaeriană ale Ucrainei și o distragere diplomatică a Occidentului.
Pe termen mediu și lung, însă, pierderile strategice sunt semnificative: Moscova a abandonat un aliat-cheie fără a câștiga nimic concret în Ucraina, credibilitatea sa ca partener a scăzut dramatic, iar problemele structurale ale economiei ruse rămân nerezolvate.
Modelul lui Putin, aplicat de Trump
Prețul petrolului a explodat, aducând Rusiei venituri suplimentare masive în plin efort de război. Dar economiștii avertizează că problemele structurale ale economiei ruse — inflația și dependența de industria militară — nu pot fi rezolvate prin bani în plus, se arată într-un articol extins publicat de “The New Yorker”, la sfârșitul săptămânii trecute.
Assad, Siria, decembrie 2024, Maduro, Venezuela, 2025, și acum Ali Khamenei, Iran — toți cei trei lideri erau esențiali rețelei rusești de ocolire și minare a ordinii multilaterale occidentale. Kremlinul, care se prezenta drept principalul contestatar al ordinii globale, a ajuns să invoce dreptul internațional și normele pe care le subminase el însuși, se mai arată în articolul citat.
“Acesta trebuia să fie modelul de politică internațională al lui Vladimir Putin. Ironia este că acum Trump este cel care îl pune în aplicare, iar acest lucru nu face decât să expună limitele puterii rusești”, a declarat Hanna Notte, de la Centrul de Studii James Martin, pentru neproliferarea armelor nucleare, pentru “The New Yorker”.
Vladimir Putin a predicat decenii întregi că lumea trebuie guvernată prin intervenții militare și de interese, nu prin instituții. Donald Trump exact asta face, dar fără să-l consulte pe Putin și în detrimentul aliaților săi.
Kremlinul, care se mândrea că a rupt hegemonia americană, constată că SUA acționează mai unilateral ca niciodată, iar Rusia nu poate face nimic.
“Economia rusă stagnează nu pentru că nu ar exista bani, ci pentru că a ajuns să se încâlcească în mii de noduri din cauza războiului din Ucraina. A avut noroc cu războiul din Iran. Poate că reușește să mai amâne puțin prăbușirea economică”, a declarat Alexandra Prokopenko, fost consilier la Banca Centrală a Rusiei, pentru “The New Yorker”.
Câștigul obținut de Vladimir Putin din criza iraniană amână criza economică rusă, estimată anterior pentru începutul lui 2027, dar nu o rezolvă.
Vladimir Putin tolerează toate umilințele, inclusiv pierderea Iranului, pentru că vede în Donald Trump singura sa speranță de a obține un rezultat favorabil în Ucraina. Moscova evită să supere Washingtonul, furnizează discret informații Teheranului, dar nu se implică direct în conflictul din Orientul Apropiat.
Planul rusesc de primăvară — în pericol de colaps
Ofensiva rusă, prevăzută pentru primăvara lui 2026, este în criză. Succesele armatei ucrainene lângă Orekhov și Huliaipole au creat probleme pentru forțele ruse și amenință planul Kremlinului de a cuceri Zaporojie.
Reacția comandamentului militar rus arată cât de gravă este situația. Armata rusă a mutat unități de elită aeropurtate (VDV) și infanterie navală din zona Pokrovsk și Dobropillia, din estul Ucrainei, spre frontul de sud. Acest lucru vine ca răspuns la avansul ucrainean din Zaporojie și Dnipropetrovsk. Deși are sens pe termen scurt, această decizie slăbește alte părți ale frontului. Rusia nu are suficiente rezerve strategice ca să facă față mai multor presiuni simultan.
ISW a concluzionat că Kremlinul va trebui probabil să renunțe sau să schimbe semnificativ planurile pentru ofensiva din primăvara și vara 2026, fie în Donețk, fie în Zaporojie, sau chiar în ambele regiuni. Armata rusă nu poate depăși apărările ucrainene, deși Putin le descrie ca fiind ușor de străpuns.
Pe lângă contraofensiva de pe teren, Ucraina a crescut numărul loviturilor de precizie asupra infrastructurii și flotei militare ruse. În acest context, forțele ucrainene au intensificat atacurile cu rază medie împotriva logisticii, echipamentelor și navelor, avariind o fregată și alte nave în noaptea de 1–2 martie la Novorossiîsk. Aceste acțiuni ar putea afecta, astfel, ofensiva rusă din primăvara și vara lui 2026.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Putin și realitatea paralelă
În acest context, poziția publică a Kremlinului pare tot mai ruptă de realitate. Președintele rus Vladimir Putin exagerează succesele militare ale Rusiei, deși forțele ucrainene au eliberat recent teritorii importante în sud.
Pe plan diplomatic, situația rămâne complicată. Oficialii ruși au prezentat versiuni diferite despre declarațiile președintelui american Donald Trump privind un posibil armistițiu în Ucraina, după discuția telefonică din 9 martie cu Putin.
Semnalele interne din Rusia nu arată încurajare pentru conducere. Rapoartele indică faptul că Kremlinul se așteaptă ca războiul să continue cel puțin până la alegerile din septembrie 2026, fără o soluție rapidă.
Un front în mișcare
În martie 2026, conflictul nu are un final clar. Dinamica s-a schimbat față de 2025: Ucraina recuperează teritorii cu resurse limitate, iar Rusia suferă operațional și tot mai mult între discurs și realitate.
Întrebarea nu mai este dacă Ucraina poate rezista. Rămâne de văzut în ce condiții geopolitice și cu ce ajutor extern va transforma această rezistență într-o pace durabilă.
