Impactul meteoriţilor produce cea mai mare parte a atmosferei subţiri a Lunii, relevă un studiu
Misterul producerii atmosferei subţiri de pe Lună a fost rezolvat, potrivit oamenilor de ştiinţă care studiază probele lunare aduse de misiunile Apollo.
Descoperită în anii 1960 şi 1970, când NASA a trimis astronauţi pe Lună, atmosfera lunară este mult mai subţire decât cea de pe Pământ şi se credea că provine din alterarea spaţială a suprafeţei lunare, potrivit stiripesurse.
Citește și : Moscova acuză YouTube că cenzurează conţinutul la comanda Washingtonului
Acum, experţii spun că au descifrat contribuţiile relative ale acestor procese la atmosfera lunară, dezvăluind că impactul meteoriţilor este principalul factor.
“Descoperirile noastre oferă o imagine mai clară a modului în care suprafaţa şi atmosfera Lunii interacţionează pe scări lungi de timp şi ne îmbunătăţesc înţelegerea proceselor de meteorizare spaţială”, a declarat dr. Nicole Nie, coautor al noului studiu realizat la departamentul de ştiinţe terestre, atmosferice şi planetare al MIT.
Nie şi colegii săi descriu în revista Science Advances, modul în care atmosfera lunară trebuie refăcută în mod constant, deoarece atomii săi se pierd continuu în spaţiu, în principal din cauza gravitaţiei slabe a lunii, sau sunt prinşi pe suprafaţa lunară.
Fotonii ultravioleţi de la soare îi pot elibera din nou pe aceştia din urmă, dar cercetătorii spun că se crede că refacerea atmosferei se bazează pe eliberarea de atomi din interiorul mineralelor lunare – fie prin vaporizare în urma impactului cu meteoriţi, fie prin pulverizarea vântului solar, un proces în care particulele încărcate de la soare lovesc luna şi ejectează atomi.
Dar care dintre cei doi factori domină a fost neclar, cu date de la exploratorul NASA pentru atmosfera lunară şi mediul de praf, lansat în 2013, care sugerează că ambii factori sunt în joc.
Nie şi colegii săi au desluşit enigma studiind diferitele forme, sau izotopi de potasiu şi rubidiu din 10 mostre de sol lunar provenite din misiunile Apollo.
Echipa afirmă că impactul meteoriţilor şi pulverizarea vântului solar favorizează eliberarea formelor mai uşoare ale elementelor, dar că proporţia reală de izotopi grei şi uşori care ajung în atmosfera şi pe solul lunar ar diferi în funcţie de proces.
Rezultatele sugerează că aproximativ 70% din atmosfera lunii se datorează vaporizării prin impact şi 30% pulverizării vântului solar.
