Statele Unite rămân surde la cele mai diverse apeluri în vederea unei suspendări a sancţiunilor care afectează ţări grav lovite de criza sanitară – ca Iranul -, în plină pandemie de covid-19, şi, din contră, îşi înăspresc măsurile punitive, relatează AFP, scrie news.ro .
Această atitudine este considerată de neînţeles de numeroşi observatori.
https://twitter.com/calebmaupin/status/1243227671095541760?s=20
”Chiar şi ţările pe care nu le iubim trăiesc pe planeta noastră”, a declarat pentru AFP Max Abrahams, un profesor de la Northeastern University. ”Ar trebui să cooperăm cu ele pentru a rezolva probleme comune. Nu este în interesul securităţii naţionale americane ca virusul să se răspândească”, subliniază el.
Citește și : Macedonia de Nord a devenit al 30-lea membru al NATO
Opt adversari dintre cei mai aprigi ai Washingtonului au reclamat o pauză, într-o scrisoarea adresată ONU, în vederea luptei împotriva pandemiei în mod ”total şi eficient”.
Între semnatari se află Iranul – oaia neagră a administraţiei lui Donald Trump în Orientul Mijlociu, dar şi inamicii săi latino-americani Venezuela şi Cuba sau Coreea de Nord.
Între ei se află, de asemenea, principalii săi doi rivali strategici – China şi Rusia, al cărei preşedinte Vladimir Putin a propus personal un ”moratoriu” asupra sancţiunilor economice.
ARMA FAVORITĂ
Apelul a fost făcut public de către secretaru general al ONU Antonio Guterres, care a cerut vineri ”suspendarea sancţiunilor ce pot submina capacitatea ţărilor de a răspunde pandemiei”.
Cu toate acestea, în ultimele zile Washingtonul a adăugat pe lunga sa listă neagră cinci întreprinderi din Emiratele Arabe Unite (EAU) – o ţară aliată -, pe care le acuză de ocolirea embargoului impus petrolului iranian sau mai multe interese economice iraniene în Irak.
Mai larg, diplomaţia administraţiei Trump continuă să recurgă la arma sa preferată – măsuri punitive.
Săptămâna aceasta, ea a anunţat inculparea de ”narco-terorism” a preşedintelui venezuelean Nicolas Maduro, pe care vrea să-l înlăture de la putere, şi a tăiat din ajutorul acordat Afganistanului cu scopul de a-l obliga să intre în jocul procesului de pace menit să permită armatei americane să se retragă.
Însă Iranul atrage cel mai mult atenţia.
Republica islamică este una dintre cele mai afectate ţări din lume de covid-19 – cu peste 2.300 de morţi şi 32.000 de cazuri – un bilanţ oficial pe care Statele Unite îl consideră ele însele puternic subestimat.
Ea este totdată cel mai afectat stat de sancţiuni americane, care au aruncat-o într-o gravă criză economică prin extrateritorialitatea lor devastatoare. Orice ţară sau întreprindere care face schimburi cu Teheranul se expune imediat furiei Washingtonului, cun un efect disuasiv sigur.
DEROGĂRI UMANITARE INSUFICIENTE
De ce nu sunt puse între paranteze sancţiunile în faţa unei asemenea provocări planetare?
”Pentru că reaua purtare a Iranului s-a agravat, chiar şi în timpul pandemiei”, răspunde Behnam Ben Taleblu de la cercul de reflecţie Foundation for Defense of Democracies, care îndeamnă Guvernul american să nu cedeze.
Citește și : Bilanț tragic la nivel mondial: Peste jumătate de milioane de persoane au fost infectate cu COVID-19
”Washingtonul ştie ce se întâmplă atunci când cel mai rău susţinător al terorismului primeşte cash”: ”la poporul iranian nu ajunge nimic”, declară el pentru AFP – un ecou al unor argumente trumpiste.
Şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo, un adept al liniei dure împotriva Iranului, dă asigurări că ajutorul umanitar şi bunurile de primă necesitate nu sunt vizate de sancţiuni.
Însă această pledoarie nu convinge.
”Derogările umanitare s-au dovedir deja insuficiente în vremuri normale”, estimează Ali Vaez de la organizaţia de prevenire a conflictelor International Crisis Group.
În opinia sa, ”sancţiunile au slăbit capacitatea Iranului de a îndigui pandemia, iar acest lucru îi va costa vieţi nu doar pe iranieni, ci şi pe alţii din regiune şi din afara ei”.
”Această pandemie este extrateritorială, la fel ca sancţiunile americane”, constată el.
Max Abrahams consideră că strategia americană se explică prin obiectivul abia ascuns al anumitor membri influenţi ai administraţiei Trump de a răsturna puterea iraniană.
”Administraţia vede coronavirusul ca pe o oportunitate de exploatat pentru a consolida presiunile asupra regimului, eventual pentru a urzi o revoluţie”, deplânge el, desemnându-l pe Mike Pompeo drept unul dintre principalii artizani ai acestei ”campanii a presiunii maxime”.
Ali Vaez împărtăşeşte această analiză. Îndemnurile la o pauză în sancţiuni ”ajung la o ureche surdă, pentru că administraţia are prea multă încredere în strategia sa a presiunii maxime pentru a o relaxa acum şi a da o vestă de salvare unui regim iranian despre care crede că se află la capătul puterilor”, explică el.
Însă, avertizează el, ”indiferenţa americană faţă de suferinţa unei întregi naţiuni” va ”alimenta argumentele (reprezentanţilor) duri ai regimului, potrivit cărora duşmănia Washingtonului nu vizează doar conducătorii”.
