Turiştii care au venit să admire de la bordul unui vas de croazieră peisajele arctice din nordul îndepărtat al Rusiei au crezut iniţial că vedeau numeroase blocuri de gheaţă pe ţărm. În realitate, era vorba de peste 200 de urşi polari, grupaţi pe o insulă, surprinşi în timp ce devorau carcasa unei balene, informează agerpres .
“Am încremenit cu toţii”, a declarat Alexandr Gruzdev, directorul rezervaţiei naturale de pe insula Wrangel din estul îndepărtat al Rusiei, unde a avut loc în această toamnă “întâlnirea” specială, pe care expertul rus o consideră “unică”.
Urşii polari erau grupaţi la marginea apei pentru a se hrăni din carcasa unei balene care eşuase. Acest grup foarte mare conţinea numeroase familii, inclusiv două ursoaice urmate fiecare de patru pui, un caz foarte rar văzut în natură, a explicat expertul rus.
Deşi un astfel de spectacol poate să îi fascineze pe turişti, pentru oamenii de ştiinţă el ilustrează consecinţele încălzirii globale, care transformă habitatul natural al animalelor, creşte concurenţa pentru hrană şi aduce animalele sălbatice mai aproape de zonele locuite de oameni.
Modificările climatice provoacă topirea gheţurilor mai devreme în cursul anului şi obligă populaţiile de urşi polari din Arctica să petreacă mai mult timp pe uscat şi să se apropie periculos de mult de sate.
Insula Wrangel, situată în Marea Ciukotka din nord-estul Siberiei, este locul tradiţional în care urşii polari se odihnesc între august şi noiembrie, după topirea gheţurilor şi înainte de a putea să plece din nou la vânătoare de foci. Ea este de asemenea considerată principala regiune din întreaga zonă arctică unde femelele de urs polar se retrag în fiecare an pentru a da naştere puilor.
Mai puţină pradă
“O balenă reprezintă un veritabil cadou pentru ei: mai multe zeci de tone de hrană”, suficientă pentru a le ajunge mai multe luni, a explicat profesorul Gruzdev.
Urşii polari vin într-un număr tot mai mare pe insula Wrangel şi petrec acolo, în medie, cu o lună mai mult decât în urmă cu 20 de ani, din cauza topirii gheţurilor arctice, spune Eric Regehr, cercetător la Universitatea Washington.
În această toamnă, observatorii au recenzat 589 de urşi polari pe insula Warngel, un număr considerat “anormal de mare”, care a depăşit de peste două ori estimările precedente, a precizat profesorul american.
După părerea lui, populaţia de urşi polari din Marea Ciukotka, împărţită între Rusia şi Statele Unite, continuă să aibă “o sănătate bună”.
Însă acest lucru ar putea să se schimbe dacă timpul petrecut pe uscat continuă să devină tot mai mare: deoarece, în pofida existenţei câtorva surse de hrană precum boi moscaţi, rozătoare şi chiar iarbă, nimic nu poate înlocui aportul de energie furnizat de foci, considerat esenţial pentru supravieţuirea urşilor polari.
“Trebuie să aflăm începând din ce moment populaţia va începe să resimtă efectele negative” ale timpului tot mai îndelungat petrecut pe uscat. Nu avem încă un răspuns, dar acest prag va fi atins la un moment dat”, a explicat cercetătorul american.
Un urs la fereastră
“Sunt animale ingenioase şi capabile să se adapteze, dar numărul urşilor polari pe care i-am văzut astăzi în Arctica nu poate fi menţinut sub nicio formă pe uscat”, a avertizat profesorul Regehr, deoarece aceste animale sunt prea concentrate pe un spaţiu restrâns, cu resurse de hrană limitate.
Potrivit aceluiaşi om de ştiinţă, imaginea cu cei 200 de urşi polari înghesuiţi în jurul unei carcase de balenă este un semnal pentru ceea ce ne rezervă viitorul: tot mai mulţi urşi vor petrece tot mai puţin timp în mare. Şi vor avea la dispoziţie o pradă mult mai restrânsă.
Din această situaţie rezultă un conflict inevitabil între urşii polari şi oamenii din regiune.
De la jumătatea lunii octombrie, urşii polari se apropie periculos de mult de satul Ryrkaipi, aflat pe uscat, la o distanţă de 200 de kilometri faţă de insula Wrangel, în apropiere de o zonă în care morsele vin la ţărm pentru a se odihni.
În acest an, sute de morse au murit strivite unele sub altele, fiind posibilă şi ipoteza că au fost deranjate de un prădător, afirmă Viktor Nikiforov, expert şi coordonator al Centrului rus pentru mamifere marine.
Mai multe carcase de morse au plutit până în apropiere de acel sat şi au atras urşii polari. Unul dintre ei a spart fereastra unei case, a relatat Niktor Nikiforov.
Satul, locuit de aproximativ 600 de persoane, a fost plasat imediat în stare de alertă, autorităţile interzicând copiilor să meargă la şcoală pe jos şi anulând mai multe evenimente publice.
Apoi, localnicii şi oamenii de ştiinţă au folosit buldozere pentru a îndepărta de sat carcasele morselor.
“Concentrarea de oameni şi animale în aceeaşi zonă creşte riscul de producere a unor conflicte. Nu putem stopa modificările climatice, dar putem (…) să facem mai uşoară viaţa urşilor polari”, înfiinţând de exemplu patrule de supraveghere şi alte măsuri de protecţie. Odată cu transformările prin care trece natura, ar trebui să ne îngrijorăm”, a adăugat Viktor Nikiforov.
