Alături de cei care își pun speranțele într-un conflict israeliano-turc în Orientul Mijlociu, Mediterana de Est și Marea Roșie, cei care investesc în tensiunile turco-ruse din Asia Centrală, Marea Neagră și Caucaz par să-și fi reluat activitatea.
După atacurile Ucrainei asupra a două tancuri petroliere cu destinația Rusia în apele noastre teritoriale din Marea Neagră, săptămâna trecută, trei nave turcești aflate în porturile ucrainene au fost lovite de rachete rusești în urmă cu două zile, scrie „Sabah” (Turcia), potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
De remarcat faptul că atacurile au coincis cu momentul întâlnirii dintre liderul rus Vladimir Putin și președintele Erdoğan la Ashgabat. Momentul, locul, actorii și țintele vizibile și ascunse ale atacurilor ridică semne de întrebare.
Cu toate acestea, în timp ce noi urmărim evoluțiile din surse de mâna a doua sau a treia, sunt sigur că statul nostru cunoaște bine atât actorii, cât și intențiile din spatele acestei noi strategii. Pentru că una dintre regulile fundamentale în relațiile internaționale este următoarea: „Indivizii nu cunosc intențiile celorlalți, dar statele le cunosc”.
La întoarcerea din Turkmenistan, președintele Erdoğan a răspuns acestor dileme: „Marea Neagră nu trebuie privită ca o arenă pentru răzbunare. O astfel de situație ar aduce doar pagube Rusiei și Ucrainei, fără niciun beneficiu. Toată lumea are nevoie de siguranța navigației în Marea Neagră. Acest lucru trebuie asigurat fără excepție”.
De aceea, pentru a înțelege pe deplin natura acestor atacuri, este necesar să vedem cine este deranjat de strategiile de succes pe care Turcia le-a implementat în ultimii ani în Marea Neagră, Mediterana de Est, Caucaz, Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Balcani, Asia de Sud, Marea Roșie și Golful Aden.
Aici, nu trebuie să trecem cu vederea acțiunile murdare ale actorilor globali, cu suspecții obișnuiți: Europa, Grecia și Israel. Nu există nicio îndoială că țara noastră este conștientă de obiectivele dușmanilor noștri, cât și ale puterilor care par a fi prietenii noștri. Status quo-ul global este profund zguduit.
Ne aflăm într-un context în care sistemul mondial unipolar se îndreaptă către un proces multipolar darwinist, în care doar cei mai puternici supraviețuiesc. Decalajul dintre SUA și aliații săi din Europa și Israel se adâncește.
După cum demonstrează procesele de pace din Ucraina și Gaza, apar fracturi istorice în Occident și în relațiile Occidentului cu Israelul.
Se conturează o nouă ordine mondială în care susținătorii europeni ai globalizării și ai sionismului israelian nu mai au aceeași influență ca în trecut.
Alături de Statele Unite, Rusia și China, Turcia este țara cu cea mai mare greutate în echilibrul global al puterii. Aproape toată lumea recunoaște acest lucru. Aceasta este noua realitate geopolitică globală și regională.
Nu ar fi normal ca actorii globali, inclusiv concurenții Turciei, să evite țara noastră. Într-adevăr, puterea Turciei și imaginea sa, care inspiră admirație, prestigiu și respect, provin din capacitatea sa de a-și determina propriul curs. Este foarte dificil pentru cei care nu se pot împotrivi noii strategii de putere a Turciei să obțină rezultate prin metode insidioase.
Situația se schimbă. Acum este imposibil să atingem noi obiective cu vechile instrumente. Acest lucru se datorează faptului că obiectivele geopolitice ale noii lumi multipolare darwiniene se bazează pe diferite autorități independente. În acest nou sistem multipolar, nu există egalitate sau justiție, nici o structură ierarhică a puterii. Traversăm o etapă în care actorii cu o puternică capacitate de rezistență – militar și politic – vor rămâne în picioare, în timp ce cei slabi se vor supune altora.
Pentru că noua ordine mondială nu este modelată de vise, ci de acțiunile statelor puternice. Turcia se află în fruntea acestor state puternice.
Prin urmare, cei care deschid un nou front în Marea Neagră și vizează țara noastră vor avea aceeași soartă precum cei care ne-au atacat pe fronturile din Orientul Mijlociu, Caucaz și Africa de Nord: eșecul.
